“1 aprilie

    Prima zi a lui aprilie, petrecuta la servici, pana la miezul noptii. Este, de fapt, acum, 2 aprilie, este trecut de 12 noaptea. Nu sunt obosita si totusi nu ma pot concentra sa invat pentru examene. Ma simt prinsa ca intr-o capcana a spatiului si a timpului, stiu ca pot iesi din ea, dar mi-este teama de urmari. Nu vreau sa sufar si nu vreau sa fac pe nimeni sa sufere. Reaparitia lui Isidor in viata mea, in planurile si sperantele mele de viitor, ma dezechilibreaza si ma echilibreaza in acelasi timp. Alegerea este dificila ... nu mai stiu daca il mai iubesc cu adevarat pe Dilu, nu stiu daca pot sa invat sa-l iubesc iar pe Isidor. Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc si in rest, faca-se voia Lui, sa-mi indrume El pasii, mintea sufletul catre alegerea cea mai dreapta. Nu vreau sa-l fac pe Dilu sa sufere, as vrea sa-l pot face fericit, as vrea sa stie cat l-am iubit, ca-l iubesc inca, poate, da, inca il iubesc, insa nu cred ca eu sunt ceea ce are el nevoie. Nu stiu daca voi fi mai fericita langa Isidor, dar voi avea o familie, un copil, un „acasa", poate... Nu mai pot sa suport ascundem, eu si Dilu, dragostea noastra, ca niste pungasi. 

    19 aprilie

    Daca as sti ca fericirea pe care o simt cand sunt langa Isidor este semnul de la Dumnezeu ca pe el trebuie sa-l aleg, mi-ar fi simplu. Insa nu stiu daca fericirea asta nu este cumva doar semnul ca-mi lipseste tandretea, afectiunea din relatia mea cu Dilu. Poate ca imi pun prea multe intrebari. Poate este mai bine sa merg, doar sa merg inainte. Prea multa vreme nu mai pot continua asa, va trebui sa aleg intr-un fel sau altul. Il iubesc pe Dilu ori doar ma incapatanez sa cred asta? Nu stiu, stiu doar ca asta-noapte simteam un sentiment puternic pentru Isidor, nu stiu daca iubire, nu mai am certitudini cu privire la ce ar trebui sa insemne un adevarat „te iubesc". Mi-e somn. Se pare ca saptamana viitoare voi pleca in delegatii, in tara, desi mi-as fi dorit mult sa raman in Bucuresti.”