Probabil majoritatea am fost puși la un moment dat în situația de a vorbi în public, de a ține o cuvântare, de a comunica câteva idei într-o ședință, la un eveniment unei audiențe de ocazie sau cunoscute dinainte. Poate că în ciuda faptului că ne-am făcut curaj, că ne-am privit în oglindă spunând cu voce tare că nu are de ce să ne fie teamă, că ne putem baza pe spontaneitatea pe care o dovedim adesea în conversațiile obișnuite, totuși ne-am trezit în fața publicului cu inima palpitând, cu mâinile transpirate, cu vocea monotonă, bâlbâind poate câteva propoziții. Și culmea, nu a dat rezultate nici măcar acel celebru sfat anecdotic, mai degrabă mit popular, anume că vorbitorul se poate calma și destinde dacă își imaginează că cei cărora li se adresează sunt… dezbrăcați. Fie că ați trăit vreodată un eșec minor sau un eșec de proporții vorbind unui public, fie că vă este încă teamă să țineți o prezentare, fie că doriți să vă îmbunătățiți aptitudinile sau măcar să aflați ceva despre ce înseamnă să te ocupi ca freelancer cu împărtășitul ideilor, merită să citiți cartea lui Scott Berkun, o combinație interesantă de biografie și know how, într-un context în care există încă o puzderie de cărți despre discursuri și prezentări.

Cartea lui Berkun se recomandă de la sine, în primul rând pentru că autorul e un profesionist al coachingului, cu multă experiență, bestselleruri, articole în reviste prestigioase și cu sute de conferințe la activ. Asta nu îl face însă pe Scott Berkun un tip scorțos și arogant, dimpotrivă, așa cum transpare în confesiunile sale, Scott e dispus să vorbească deschis despre provocările statutului de freelancer (nu e un statut prea sigur și prea răsfățat, mai ales când ești blocat în aeroporturi, când organizatorii îți dau planurile peste cap fără probleme, când nu ai întotdeauna un venit stabil etc), despre onorariile sale (veți afla ce sume se câștigă în domeniu, cum se justifică acele sume și ce servicii pentru comunitate poate aduce ciudata carieră de… vorbitor public) și despre alegerea de a renunța la mediul corporatist. Așa cum transpare din mărturisirile sale, Berkun e un personaj atipic – se dovedește mai degrabă un introvertit cu îndoieli mari privitor la banii pe care îi primește, care urăște vorbitorii publici și care nu garantează că oricine poate deveni un orator bun… adică departe de la ceea ce te-ai aștepta de la un coach, fapt care poate stârni și mai mult curiozitatea față de ideile sale.

În al doilea rând cartea lui Scott Berkun este o alegere greu de egalat, pentru că autorul pare un tip cu simțul umorului care ridică abordarea informală la rang de tehnică și de artă, pentru a oferi o perspectivă cât se poate de accesibilă și de atractivă unor categorii largi de public, în ceea ce privește prezentările și adresările în fața unei audiențe. În al treilea rând merită să vă apropiați de Confesiunile unui vorbitor public atâta timp cât Scott Berkun, departe de a fi un geniu sau un individ cu un parcurs excepțional și fără greșală, a trăit aproape toate eșecurile imaginabile pentru cineva care vorbește în public: a fost hărțuit de cei prezenți în sală, a vorbit în fața multor scaune goale, a observat oamenii adormind în timpul prezentării, i-a explodat laptopul, i s-a stricat microfonul, i s-a redus timpul de prezentare în mod neprevăzut și câte și mai câte. Așadar, Scott Berkun a experimentat cele mai elementare dar și cele mai subtile dificultăți în fața publicului și a învățat să le gestioneze – nu e vorba de rețete miraculoase pe care le aplici o dată și funcționează pentru totdeauna, ci de o serie de principii față de care trebuie să rămâi consecvent și pe care trebuie să le exersezi ori de câte ori ai ocazia.

Demitizând tot felul de prejudecăți populare (pornind de la ideea că vorbitul în public e ceva mai de speriat chiar decât moartea sau că imaginându-ți oameni dezbrăcați în fața ta, te vei destinde – poate pentru Churchill, un mare orator, această rețetă funcționa, doar că poate pentru a-l ține treaz, după câteva pahare de alcool), Berkun naturalizează frica de public pe temeiuri evoluționiste și chiar îi scoate în evidență virtuțile (frica e capabilă să îți mențină atenția și energia, deși trebuie totuși să o transformi într-un aliat și nu într-un tiran care te paralizează). Premisa de bază care ghidează cartea lui Berkun este îngăduință față de greșală și pregătirea permanentă, atâta timp cât tragediile pe care ni le imaginăm după ce am susținut mai stângaci un discurs sau o prezentare sunt mai degrabă în mintea noastră, decât a publicului. Pornind de aici, autorul oferă câteva repere, valorificând propria sa experiență dar dând și exemple istorice sau din literatura de gen, privitoare la construcția și susținerea unei prezentări de succes: niciun detaliu nu este lăsat la întâmplare și, dincolo de sfaturile mai mult sau mai puțin familiare legate de ținută, de organizarea materialelor și de atitudinea vorbitorului, Berkun subliniază și importanța interacțiunii cu publicul (și a asigurării unui climat psihic potrivit, a valorificării atenției maxime pe care acesta poate să o dea) și mai ales a cadrului de desfășurare a prezentării (aranjatul în sală, telecomanda laptopului sau proiectorului, luminile sunt toate ingrediente care pot contribui semnificativ la transmiterea mesajului).

La finalul volumului, Berkun oferă și o sumă de sfaturi punctuale care să vină în ajutor, atunci când lucrurile merg prost: atunci când spectatorii sunt agresivi, când vorbitorul întârzie, când sala este neatentă etc. Iar pentru cei care cred că eșecurile (cu caracter anecdotic) nu prea sunt acceptabile și întâlnite la case mai mari, ultimul capitol vă va dezvălui caznele unor figuri publice confruntate, în momentul discursului pe tot mapamondul cu situații care mai de care mai neprevăzute și mai provocatoare (din care vorbitorii au iesit destul de șifonați). Concluzia cărții lui Berkun e optimistă: prea puțini se nasc oratori, cei mai mulți se construiesc. Vorbitul în public este un skill pe care fiecare îl poate antrena, deci nu pierdeți ocazia să citiți niște confesiuni amuzante și instructive, și, poate chiar să susțineți un discurs public, cu prima ocazie.

CONFESIUNILE UNUI VORBITOR PUBLIC -Scott Berkun – Editura Publica, 2012

Sever Gulea pentru blog.libris.ro