Poezia Lidiei Zadeh este dinamica, frumoasa, colorata. Daca o rostogolesti prin iarba, pasarile incep sa cante intimidate de trilurile pe care le scot cuvintele la atingerea lor unul de altul, ca intr-un joc care antreneaza pe toti cei care le recepteaza vibratia. Citind poeziile pictoritei Lidia Zadeh, care si-a schimbat cu mult aplomb vorba-n culori si sufletul in calimara, parca vezi niste tablouri din care siluetele fiintelor prinse acolo vor sa scape cu, fireste, connplicitatea autoarei lor. Si scapa! Unde ajung? In lumea noastra, care este un amestec de realitate si virtualitate. inca de la primele poezii trimise de Lidia Zadeh, gandul m-a dus la poezia germanului Erich Kastner, cel care a pus cuvintele sa-si vorbeasca unul altuia cu o libertate care i-a lasat muti de uimire pe cititori. La fel, sper ca aceasta carte sa provoace pe cititorii de poezie de azi, sa o citesca, sa aiba bucuria de a dialoga cu un suflet nelinistit care nu-si propune sa raspunda la intrebarile vremii noastre, ci mai mult, sa le amplifice. Lidia Zadeh nu este un artist complex, este o lume. - Adrian Alui Gheorghe