Countdown header img 1

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Conteaza pe mine

De (autor): Serge Joncour

5
(4 reviews)
Conteaza pe mine - Serge Joncour
Rasfoieste

Conteaza pe mine

De (autor): Serge Joncour

5
(4 reviews)
Cel mai bun roman francez al anului 2016 pe lista revistei Lire • Prix Interallie 2016
 
Conteaza pe mine, cel mai recent roman al lui Serge Joncour, distins chiar in anul aparitiei cu Prix Interallie, urmareste fascinanta poveste de iubire ce se infiripa intre doi tineri care locuiesc in acelasi imobil parizian. Aurore, o stilista deja cunoscuta, si Ludovic, un fermier convertit in recuperator de datorii, par sa nu aiba absolut nimic in comun. Insa o intimplare stranie ii leaga pe neasteptate: in curtea imobilului se pripasesc niste corbi care pe ea o ingrozesc si de care el o ajuta sa scape. Intre cei doi se infiripa o complicitate fermecatoare, ce se preschimba incetul cu incetul in iubire. Romanul surprinde cu subtilitate ciocnirea violenta dintre lumea contemporana si universul intim, dintre spatiul urban si cel rural, dintre solidaritate si egoism, pe fundalul dereglarii generale a societatii, unde iubirea pare sa fie, in cele din urma, singurul mod de a supravietui. 
 
Serge Joncour, un scriitor fascinant si abil, stie ca nimeni altul sa evoce viata contemporana si neajunsurile ei, fricile celor din jur si frumusetea sufletelor. El descrie vertijul dragostei si puterea aparentelor fara sa ridice glasul, pastrind o stralucire a frazei care lasa povestea sa alunece de la zimbet la lacrimi. Comedia umana nu are nici un secret pentru el. - Telerama

Un roman formidabil construit din intilnirea a doua suflete singuratice, o poveste minunat scrisa, de o sensibilitate rara. - L’Express

Conteaza pe mine, de Serge Joncour, este cea mai frumoasa poveste de dragoste a sezonului literar francez 2016, istoria a doi oameni care, desi nu au nimic in comun, ajung sa se imblinzeasca unul pe altul. - Rtl.fr
 

Fragment din volumul "Conteaza pe mine" de Serge Joncour:

"Lui Ludovic ii facea placere sa-i forteze mana acelei femei, s-o faca sa-i spuna multumesc, asa direct.
Aurore inainta si-i stranse mana lui Ludovic, care i-o stranse la randu-i cu putere. Privind pe fereastra, isi dadu seama ca acum era lumina la ea, copii se intorsesera de la sport, privirea ii era atrasa de acel spectacol insolit, de tabloul vietii ei cotidiene la care asista pentru prima oara ca simpla spectatoare, de apartamentul ei care se insufletea fara ca ea sa fie acolo, vazut de aici totul devenea uluitor, casa ei care se trezea la viata vizavi, mana care nu-i lasa mana, dar pe care o uitase deja. Ludovic se intoarse si privi in aceeasi directie cu ea.
— Inteleg, pesemne vi se pare ceva bizar...
— Da.
Ludovic statea protapit in fata ei, o stanjenea cumva, el se dadu la o parte spunandu-i sa se apropie de fereastra, ea descoperi ca apartamentul ei se vedea ca-n palma, cu atat mai mult cu cat toate luminile erau aprinse, si inca mai ramaneau frunze in copaci, dar in curand nu vor mai fi si se va vedea chiar tot, de-adevaratelea. Avea sase ferestre care dadeau spre curte, plus cele trei Velux de la mansarda, se intreba daca i se intampla si acelui barbat sa-i observe, oare o spionase deja, ii arunca o privire, iar el se uita fix de partea cealalta.
— E adevarat ca iarna, de aici, se vede curios de bine vizavi... Pare sa va uimeasca!
Aurore raspunse doar ca i se parea ceva bizar, isi desprindea cu greu ochii de la apartamentul ei, era ceva realmente captivant, i-ar fi placut sa astepte intoarcerea lui Richard sau sa se vada pe sine intorcandu-se pe culoar... Dintr-odata simti un impuls, era ceva mai puternic ca ea, nu se putu abtine sa-l intrebe pe Ludovic:
— Dar de la dumneavoastra se vede la fel?
— Eu am cele doua trunchiuri de copac exact pe directie si sunt nevoit sa ma aplec, dar da, vad cate ceva la dumneavoastra, in jos, dar nu ma uit...
Lui Aurore ii paru rau ca-l intrebase, se indeparta de fereastra, nu si Ludovic care misca din cap, incercand sa-i urmareasca pe cei doi copii care se tot plimbau inauntrul apartamentului de mari dimensiuni, ea se intreba ce fel de putere isi dorea el sa aiba asupra ei, oare ce putea astepta de la ea, poate ca nimic.
— Pare mare apartamentul dumneavoastra.
— Ei bine, trebuie sa plec.
Le-o spuse de parca avea kilometri intregi de parcurs, de parca locuia foarte departe, de parca nu era de pe-aici, de prin partea locului, din acea parte a cladirii, in orice caz, isi dorea doar sa plece si sa se regaseasca acolo, de partea cealalta, unde totul era viu si curat. Ii saluta pe amandoi, domnisoara Mercier ii smulse promisiunea ca va reveni, Aurore incuviinta fara convingere, nu prea sigura de ea insasi, nici ca ar fi avut chef s-o faca. Ii stranse mana lui Ludovic ca sa-si ia ramas-bun, dar el ii spuse atunci ca avea sa-i arate ceva in curte, deci cobori cu ea, fara s-o mai salute pe micuta Odette. Aurore se tinea strans de balustrada ca sa nu se impiedice pe acele trepte inselatoare. Ludovic o sfatuise sa se tina bine, poate de aceea trecuse el in fata ei."
Citeste mai mult

-20%

31.96Lei

39.95 Lei

Sau 3196 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

Cel mai bun roman francez al anului 2016 pe lista revistei Lire • Prix Interallie 2016
 
Conteaza pe mine, cel mai recent roman al lui Serge Joncour, distins chiar in anul aparitiei cu Prix Interallie, urmareste fascinanta poveste de iubire ce se infiripa intre doi tineri care locuiesc in acelasi imobil parizian. Aurore, o stilista deja cunoscuta, si Ludovic, un fermier convertit in recuperator de datorii, par sa nu aiba absolut nimic in comun. Insa o intimplare stranie ii leaga pe neasteptate: in curtea imobilului se pripasesc niste corbi care pe ea o ingrozesc si de care el o ajuta sa scape. Intre cei doi se infiripa o complicitate fermecatoare, ce se preschimba incetul cu incetul in iubire. Romanul surprinde cu subtilitate ciocnirea violenta dintre lumea contemporana si universul intim, dintre spatiul urban si cel rural, dintre solidaritate si egoism, pe fundalul dereglarii generale a societatii, unde iubirea pare sa fie, in cele din urma, singurul mod de a supravietui. 
 
Serge Joncour, un scriitor fascinant si abil, stie ca nimeni altul sa evoce viata contemporana si neajunsurile ei, fricile celor din jur si frumusetea sufletelor. El descrie vertijul dragostei si puterea aparentelor fara sa ridice glasul, pastrind o stralucire a frazei care lasa povestea sa alunece de la zimbet la lacrimi. Comedia umana nu are nici un secret pentru el. - Telerama

Un roman formidabil construit din intilnirea a doua suflete singuratice, o poveste minunat scrisa, de o sensibilitate rara. - L’Express

Conteaza pe mine, de Serge Joncour, este cea mai frumoasa poveste de dragoste a sezonului literar francez 2016, istoria a doi oameni care, desi nu au nimic in comun, ajung sa se imblinzeasca unul pe altul. - Rtl.fr
 

Fragment din volumul "Conteaza pe mine" de Serge Joncour:

"Lui Ludovic ii facea placere sa-i forteze mana acelei femei, s-o faca sa-i spuna multumesc, asa direct.
Aurore inainta si-i stranse mana lui Ludovic, care i-o stranse la randu-i cu putere. Privind pe fereastra, isi dadu seama ca acum era lumina la ea, copii se intorsesera de la sport, privirea ii era atrasa de acel spectacol insolit, de tabloul vietii ei cotidiene la care asista pentru prima oara ca simpla spectatoare, de apartamentul ei care se insufletea fara ca ea sa fie acolo, vazut de aici totul devenea uluitor, casa ei care se trezea la viata vizavi, mana care nu-i lasa mana, dar pe care o uitase deja. Ludovic se intoarse si privi in aceeasi directie cu ea.
— Inteleg, pesemne vi se pare ceva bizar...
— Da.
Ludovic statea protapit in fata ei, o stanjenea cumva, el se dadu la o parte spunandu-i sa se apropie de fereastra, ea descoperi ca apartamentul ei se vedea ca-n palma, cu atat mai mult cu cat toate luminile erau aprinse, si inca mai ramaneau frunze in copaci, dar in curand nu vor mai fi si se va vedea chiar tot, de-adevaratelea. Avea sase ferestre care dadeau spre curte, plus cele trei Velux de la mansarda, se intreba daca i se intampla si acelui barbat sa-i observe, oare o spionase deja, ii arunca o privire, iar el se uita fix de partea cealalta.
— E adevarat ca iarna, de aici, se vede curios de bine vizavi... Pare sa va uimeasca!
Aurore raspunse doar ca i se parea ceva bizar, isi desprindea cu greu ochii de la apartamentul ei, era ceva realmente captivant, i-ar fi placut sa astepte intoarcerea lui Richard sau sa se vada pe sine intorcandu-se pe culoar... Dintr-odata simti un impuls, era ceva mai puternic ca ea, nu se putu abtine sa-l intrebe pe Ludovic:
— Dar de la dumneavoastra se vede la fel?
— Eu am cele doua trunchiuri de copac exact pe directie si sunt nevoit sa ma aplec, dar da, vad cate ceva la dumneavoastra, in jos, dar nu ma uit...
Lui Aurore ii paru rau ca-l intrebase, se indeparta de fereastra, nu si Ludovic care misca din cap, incercand sa-i urmareasca pe cei doi copii care se tot plimbau inauntrul apartamentului de mari dimensiuni, ea se intreba ce fel de putere isi dorea el sa aiba asupra ei, oare ce putea astepta de la ea, poate ca nimic.
— Pare mare apartamentul dumneavoastra.
— Ei bine, trebuie sa plec.
Le-o spuse de parca avea kilometri intregi de parcurs, de parca locuia foarte departe, de parca nu era de pe-aici, de prin partea locului, din acea parte a cladirii, in orice caz, isi dorea doar sa plece si sa se regaseasca acolo, de partea cealalta, unde totul era viu si curat. Ii saluta pe amandoi, domnisoara Mercier ii smulse promisiunea ca va reveni, Aurore incuviinta fara convingere, nu prea sigura de ea insasi, nici ca ar fi avut chef s-o faca. Ii stranse mana lui Ludovic ca sa-si ia ramas-bun, dar el ii spuse atunci ca avea sa-i arate ceva in curte, deci cobori cu ea, fara s-o mai salute pe micuta Odette. Aurore se tinea strans de balustrada ca sa nu se impiedice pe acele trepte inselatoare. Ludovic o sfatuise sa se tina bine, poate de aceea trecuse el in fata ei."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
4
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

tudor afrodita 12/04/2021 15:00
de citit
  • Like review icon 0
  • Add comments
trandafirani 31/12/2020 04:00
O poveste de iubire greu de imaginat, între un bărbat şi o femeie care nu au nimic în comun, pe care totul îi desparte. Aurora este un stilist cunoscut, care are o fabrică aflată în dificultăţi pentru că apropiaţii ei vor s-o tragă pe sfoară şi să preia întreaga afacere.
  • Like review icon 0
  • Add comments
trandafirioana 25/12/2020 15:00
O poveste de iubire greu de imaginat, între un bărbat şi o femeie care nu au nimic în comun, pe care totul îi desparte. Aurora este un stilist cunoscut, care are o fabrică aflată în dificultăţi pentru că apropiaţii ei vor s-o tragă pe sfoară şi să preia întreaga afacere. Ludovic e un agricultor convertit în recuperator de datorii, după moartea soţiei.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Izabela00 07/08/2020 11:24
“Uneori, la mici răspântii neașteptate ale vieții, descoperi că de ceva vreme înaintezi pe un fir, de ani buni ai plecat în urmărirea lui, fără siguranța că e cu adevărat ceva sau cineva palpabil la capătul lui, nu doar vid, și atunci realizezi că faci pentru ceilalți decât fac ei pentru tine, că ei așteaptă totul din partea ta.”
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te si primesti un cupon de 10% pe care să-l folosesti la urmatoarea ta comanda! In plus, vei afla rapid care sunt promotiile zilei, noutatile si recomandarile noastre.

Ma abonez image one
Ma abonez image one