Continuitatea spiritului romanesc in Basarabia - Nicolae Iorga

 

Romanii cari cunosc asa de putin Romania - parca te poti lauda ca o cunosti si ca ai cheltuit atata si atata pentru aceasta? -, nu cunosc mai deloc teritoriile romanesti de care Romania e incunjurata. precum o piatra scumpa este prinsa in aurul scump. Ardealul, Crisana, Banatul sunt drumul la Pesta, care duce la Viena si aceasta la Paris sau la statiile de bai. Brasov, Feldioara, si se face noapte: a doua zi frumoasa gara a capitalei unguresti gafaie de trenuri si furnica de lume grabita, in racoarea neguroasa a diminetii. Arad: atatea minute oprite pentru trenul de Varciorova. Bucovina, un petec de pamant austriac, pe vechea linie “Lemberg – Czernowitz- Jassy", si cati dintre calatorii nostri nu vor fi trecand fara nici un interes, nici o curiozitate, nici o simtire langa acel “Czernowitz", cu evreii sai primitivi incadrati in vitrina garii: unde se mantuie ai nostri, unde incep neamuri straine, cine ar putea sa spuie! Iar, cat despre cel mai de curand smuls pamant al Romaniei, Basarabia, in care pana la 1878 era inca un colt al nostru, el e cu totul necunoscut, mai rau decat China, Japonia, Sumatra si ostroavele oceanice ale mancatorilor de carne, despre care mai vorbeste, cu ilustratii un “Ziar al calatoriilor". Prutul, ingustul rau malos, lutos, rapos, nu mai e o apa dunareana, ci o prapastie uriasa prin care se despart doua lumi ce nu pot avea nici o legatura intre ele. Cutare pe care imprejurarile il aduc in judetele marginase priveste in linistea amurgitului spre malul rusesc de pe care se ridica fumul vetrelor si chiotele pastorilor ce-si strang vitele, priveste, zic, cu aceleasi nelamurite sentimente de melancolie, fara dorinta de a sti, cu care va privi peste o clipa la pavaza de aur sters a lunii, unde se zice ca ar fi munti si lacuri si ramasite vechi de fiinte care au fost vii."