Autoarea Alexa Dragan, prin intermediul cartii sale, ne introduce intr-o poveste care ne atinge sufletul, il face sa sufere si sa se rupa-n bucati crezand ca nu mai poti reuni ceea ce a fost odata. Si totusi... Captiveaza prin stilul simplu care debordeaza de sinceritate, prin modul in care reda emotiile si sentimentele, prin naturaletea cu care decurge actiunea. Personajele puternice si pline de energie, cu o mare capacitate de a rezista capriciilor destinului, sunt modele care lasa o amprenta in urma lor! Autoarea ne invata ca destinul are totul pregatit, problemele nu vin mai multe decat pot fi duse, iar la finalul suferintei si deziluziilor vine si speranta. Speranta intr-un viitor plin de culoare! O serie pe care am vazut-o crescand capitol cu capitol, transformandu-se in povestea emotionanta care este acum! - Geo, Just reading my book
 

O poveste frumoasa, o carte usor de citit, un subiect interesant, personaje usor de indragit, o intriga cursiva, un stil de scriere direct, simplu, clar, fara inflorituri, cu dialoguri picante, pe scurt, ingredientele unei lecturi care mi-a placut, m-a amuzat si m-a relaxat. Este o carte ideala de vacanta sau de citit la sfarsitui unei zile obositoare. - Delicatese literare

 

"Aud alarma ceasului sunand si imi vine sa plang de ciuda ca trebuie sa ma trezesc. Nu am putut dormi mai toata noaptea gandindu-ma la situatia imposibila in care ma aflu. Orice as alege, stiu ca voi ajunge sa sufar, dar suferinta cea mai mare ar fi... sa imi pierd fiul, ratiunea mea de a fi. Deci, oare mai este vorba de vreo alegere?

Ma ridic cu greu din pat, indreptandu-ma spre baie. Aprind lumina si ma indrept spre lavoar, stiind ca numai apa rece ar reusi sa ma trezeasca macar cat de cat.

Am parte de un soc in momentul in care imi vad chipul in oglinda. Peste noapte am ajuns sa ma transform atat de brusc, incat am impresia ca nu chipul meu il vad in oglinda. Am ochii umflati si iritati de atata plans, iar niste cearcane incredibil de pronuntate imi completeaza imaginea de femeie terminata nervos. Adevarul este ca exact asa am ajuns. Numai gandul ca as putea pierde custodia fiului meu m-a innebunit.

Ma spal pe fata cu apa rece, in speranta ca imi voi indeparta ceata somnului de pe ochi. Ma spal pe dinti, dupa care dau drumul apei la dus, sa se incalzeasca. Aceasta rutina ma ajuta sa ma calmez, pentru a putea gandi la rece. Nu ma ajuta nici faptul ca in aceasta seara trebuie sa ii dau raspunsul lui Damian.

Decizia mea practic a fost luata din momentul in care am realizat ca exista riscul de a-mi pierde fiul, numai gandul ca asta ar insemna sa ii apartin din nou lui... m-a impiedicat sa ii dau raspunsul. Sunt sigura ca nu ar dori sa avem parte de o casnicie de fatada, cum a fost la inceput, iar acest gand ma omoara, caci nu sunt sigura ca inima mea va supravietui unei noi suferinte.

Intru in dus, si inchid ochii, pentru a lasa jetul puternic sa-mi destinda muschii incordati. Aveam nevoie de acest moment doar pentru mine... pentru mine si gandurile mele.

Brusc, imi apar in fata ochilor imagini de seara trecuta: cearta mea cu el, sarutul plin de furie, dar in acelasi timp de dor, plecarea lui ce m-a lasat pustiita, facandu-ma sa realizez ca inca il iubesc la fel de intens ca la inceput. Aceasta revelatie m-a facut sa realizez faptul ca sunt pierduta. Cand va trebui sa ma intorc la el, oare voi fi in stare sa ii rezist, sa nu il las sa imi intre din nou pe sub piele? Asta a fost intrebarea pe care mi-a adresat-o si Iza dupa plecarea lui, cand i-am povestit tot. Dupa ce   a terminat a scoate pe gura niste cuvinte nedemne de o doamna, nemaipasandu-i de data asta daca va fi auzita, mi-a pus aceasta intrebare ce pur si simplu m-a blocat. Acest lucru ma intreb si eu in dimineata asta: voi fi in stare sa ii rezist? Iar daca o sa-i cedez, voi fi in stare sa las trecutul deoparte si sa-l iert? Vom putea fi fericiti?"