Intr-o „convorbire imaginara", cel putin teoretic, totul este posibil si totul este imposibil. Libertatea interlocutorilor pare infinita. Spun pare, pentru ca in realitate, presiunea autocenzurii, autonomia temelor/ motivelor dezbatute, tirania auctoriala impreuna cu despotismul cititorului modifica imprevizibil frontierele si configuratia discursului dialogic. Nu m-a preocupat dialogismul discursului literar, cat mai ales, raportul dialogic dintre voci, cel care face posibil aparitia lui Eu si Tu, incat un „personaj" il recupereaza pe Celalalt si odata cu el isi pastreaza propria subiectivitate. Desigur, nu inteleg prin dialog, un simplu schimb de replici, ci jocul a doua constiinte obligate sa se ascunda si sa se dezvaluie sub o forma deghizata (o arta a fugii si a deghizarii), dar verosimila. Dialogul, se stie, e forma literara inalt clasica. Jocul acesta imprevizibil, extrem de variat, intuit si presimtit dincolo de replici si digresiuni (unele polemice) constituie de fapt farmecul scriiturii.

    „Nicio carte nu este si scara, chiar daca exista carti care discuta, neaga, demonstreaza o astfel de posibilitate si mai exista altele a caror structura corespunde structurii unei scari”.
(Borges

Fragment:

" Pedro: Cand cautati justificarea in „carte" o asimilati, probabil, cu Universul. Cartea vietii din Apocalipsa se afla in centrul Paradisului si se identifica cu Pomul vietii: frunzele pomului, intocmai caracterelor cartii, reprezinta totalitatea fiintelor, dar si totalitatea legilor divine. Ajungem tot la legi. Legi divine (inumane) si legi umane (fatal nedrepte). Cautati dreptatea divina!?
    Jorge: inca mai credem ca legile pamantesti ar putea fi asemenea celor divine... Trimisul reginei a devenit un tiran, iar bietii oameni (pentru a se razbuna pe gresita speranta ce-si pusesera, candva in el) s-au gandit sa-1 sechestreze si sa-1 judece. A vorbi insa nu ajunge. Trebuia sa se treaca la fapte. Nimeni in afara de ignoranti sau de cei mai tineri, nu a crezut ca acest lucru ar fi putut sa fie dus la bun sfarsit, dar miile de sikhs si musulmani si-au indeplinit cuvantul dat, astfel ca, buna zi, au implinit neincrezatori, ceea ce fiecaruia dintre ei i se paruse imposibil. L-au sechestrat pe judecator si 1-au inchis intr-o ferma de la marginea orasului. Dupa aceea i-au cautat pe cei pedepsiti de el, iar (in unele cazuri) pe orfani si vaduve, pentru ca in anii aceia spada calaului nu se odihnise deloc. in sfarsit — si acest lucru a fost cel mai greu din toate — au cautat si au numit un judecator care sa-1 judece pe judecator!?
    Pedro: Nimic mai complicat decat sa judeci un tiran creat chiar de cei ce si-au pus candva speranta in el. in mod paradoxal, nici un tiran nu e stapanul, ci sclavul credincios al propriilor principii, pasiuni, dorinte, vanitati, revolte, nebunii etc. Am trait sub un tiran (Nicolae Ceausescu) cu nimic mai prejos decat Hitler, Stalin, Musollini, Mao etc. Tiranii sunt la fel, inconfundabili. Toti poarta „masca nedreptatii" (asa definea R. Tagore, tirania) si nu pot fi judecati/ pedepsiti decat de Dumnezeu...!
    Jorge: si de nebuni! Dar sa nu anticipam. Sa vedem cum si-au cautat judecatorul intre congeneri si-ntr-o Indie -mare cat lumea, cum spuneai. E un lucru cunoscut de toti, ca nu exista generatie care sa nu aiba patru oameni cinstiti si drepti care duc pe umeri universul si il justifica in fata Domnului: unul dintre acesti barbati ar fi fost cel mai bun judecator. Dar unde sa-i gasesti daca umbla necunoscuti si pierduti in lume si nici ei insisi, cand se intalnesc, nu se recunosc si nu stiu de marea taina pe care o indeplinesc. Cineva a fost de parere ca daca destinul ni-i ascunde pe Intelepti, trebuie sa-i cautam pe smintiti. si aceasta parere a prevalat. Cercetatori si interpreti ai Coranului, doctori in legi, sikhs care poarta nume de alesi si adora un Dumnezeu al lor, hindusi care adora multimi de dumnezei, calugari din Mahavira care ne invata ca forma universului este cea a unui om cu picioarele desfacute, adoratori ai focului si evrei negri au format tribunalul, dar sentinta fmala a fost incredintata aiurelii unui nebun. "