Fragment din volum:

 

    „Mi-am pus urmatoarea intrebare: cum si cand debuteaza gelozia? Si care este acel lucru care trebuie sa existe inainte ca aceste cuvinte, „gelozie" si „invidie", sa poata incepe sa fie folosite si sa aiba sens? Aduc in discutie cuvantul „invidie" pentru ca gelozia si invidia sunt foarte strans legate, pentru ca un copil care este gelos pe noul bebelus invidiaza faptul ca acesta poseda atentia mamei. Am observat ca nu s-a intamplat ca acele mame care vorbeau despre copiii lor sa vorbeasca despre gelozie la copiii sub un an si trei luni. Ma intreb ce ati avea de spus despre acest lucru? Consider ca dovezi de gelozie sau invidie ar putea fi detectate si mai devreme de aceasta varsta, dar nu cu mult mai devreme. La noua luni, de exemplu, un copil ar fi prea mic, prea imatur ca persoana, ca sa fie gelos. La un an, probabil ca inca nu ar fi posibil decat ocazional; dar la un an si trei luni, cu siguranta. Pe masura ce copilul creste, si gelozia se manifesta in legatura cu lucruri din ce in ce mai complexe, dar la inceput este, relativ evident, in legatura cu o relatie care este tulburata sau cu o amenintare la adresa unei posesiuni care simbolizeaza o relatie. Relatia cu mama este cea care sta la baza geloziei, iar aceasta ajunge sa includa, in timp, si relatia cu tatal. Descoperim ca multe dintre geloziile cele mai timpurii sunt evident in legatura cu mama si adesea se centreaza in jurul hranirii. Acest lucru se intampla deoarece, la inceput, hranirea este vitala pentru bebelus. Pentru mama, hranirea este doar unul dintre multele lucruri pe care le face pentru bebelusul ei, dar si pentru ea poate fi ceva foarte important.”