Gruia si Novac traiesc momente minunate in casa bunicilor de la tara. Sunt inconjurati de frumusete si blandete, insa nu le lipsesc aventurile. Au legat prietenii extraordinare cu animalele care ii inconjoara si sunt cat se poate de fericiti in lumea lor. Povestile sunt pentru cei mari si mici, un tribut adus copilariei, sperantei si frumusetii pe care fiecare dintre noi o poarta in suflet. Oamenii mari uita sa se bucure, iar eu vreau sa ii invit sa se piarda intr-o lume curata.
Am avut o mare problema de-a lungul copilariei, m-am plans in fel si chip ca nu am „tara mea”. Mi-au trebuit ani buni sa inteleg ca ea s-a aflat mereu in mintea si in sufletul meu, locul in care am fugit de fiecare data sa ma incarc si sa ma bucur. Toate animalutele care au existat in viata mea, ba unele chiar sunt inca bine-mersi, m-au rugat sa le spun povestile. Si copilul din mine a dorit acest cadou, asa ca i l-am oferit cu drag. Mici sau mari, sper ca aceasta carte sa va aduca bucurie cu fiecare lectura! - Ioana Trif
Fragment din cartea "Copilaria fermecata" de Ioana Trif:
"Intr-o zi, bunicul se trezise dis-de-dimineata si plecase cu treburi impreuna cu Mos Ros. Toata ograda isi vedea de treaba, animalele la locul lor, iar bunica insotita de Tili si de Mieunica aveau de lucru in gradina de zarzavaturi.
Bunicul se hotarase sa plece la plimbare pe malul apei, alaturi de Mos Ros. De cate ori avea cate un moment mai liber o zbughea in excursie. Ii placea sa se uite la cer, la copaci si chiar la apa.
Spunea ca linistea ii face bine, ca trebuie sa fie singur cu lumea, sa ii puna niste intrebari si sa asculte raspunsurile. Mos Ros avea voie sa mearga cu el, pentru ca si el cauta sa afle despre adevarurile vietii. Si asa stateau amandoi pe pamantul moale, fara sa isi vorbeasca.
Dar in ziua aceea, lucrurile s-au schimbat. Bunicul si Mos Ros au venit foarte repede de la plimbarea lor. Erau amandoi foarte agitati. Bunicul tinea in brate ceva mic si galben, invelit intr-o haina. Gemenii au dat repede fuga sa vada despre ce este vorba, in timp ce bunica privea usor ingrijorata de pe prispa.
- Bunicule, ce s-a intamplat?
- Am gasit un bobocel de ceva… nici nu stiu ce este. Dar bietul de el era singur, pierdut si cred ca este si ranit!
Bunicul a adus minunatia galbena in casa si in jurul lor s-a creat o agitatie de numa’. Era cu adevarat o fiinta mica si zgribulita. Bietul de el nu stia pe ce lume traieste.
- Dar mama lui pe unde o fi? il intrebau gemenii pe bunicul, care privea micutul cu ingrijorare.
- Nu stiu copilasi, am cautat cu Mos Ros peste tot si nu am gasit nici urma de familia lui. Cine stie? Poate s-a pierdut sau poate ca s-a intamplat ceva, oricum nu putea sa ramana acolo.
Bunicul si bunica l-au spalat, ca era vai de el si l-au cercetat cu mare atentie."
