O noua capodopera a scriitorului J.M. Coetzee, detinator din 2003 al Premiului Nobel pentru literatura, in care stranietatea fictiunii se imbina stralucit cu magia verbului.

Alegorie, utopie, distopie, bildungsroman, roman postapocaliptic, roman filozofic? Copilaria lui Isus incita, de la inceput si pana la sfarsit, la astfel de intrebari, lasand cale deschisa multiplelor interpretari.

Dupa ce sosesc din lagarul de refugiati in Novilla – un oras dintr-o tara nenumita in care se vorbeste spaniola si unde nu se poate ajunge decat peste mare, cu vaporul –, un barbat intre doua varste si un copil de vreo cinci ani sunt primiti intr-un centru de relocare. Nu se stie de unde vin, ori motivul pentru care au parasit „lumea veche“, deoarece amintirile li s-au sters din memorie, iar numele lor, Simon si David, le-au fost date in lagarul de pe tarm. In timpul calatoriei, David a pierdut scrisoarea pe care o purta agatata la gat si care lamurea identitatea lui si pe a mamei sale. Simon, aflat din intamplare pe acelasi vapor cu baiatul, s-a hotarat sa-l protejeze si sa-l ajute sa-si gaseasca mama in noua tara. Dar mai intai trebuie sa-si croiasca un rost, sa munceasca – pentru baiat si pentru sine – intr-o societate austera, redusa la strictul necesar si sufocata de birocratie, in care toti oamenii sunt refugiati, fara trecut, fara amintiri si fara vreo sansa de evadare.

„Sperasem ca volumul sa apara cu o coperta goala si o pagina de titlu goala, pentru ca abia dupa lectura ultimei pagini cititorul sa dea peste titlu, Copilaria lui Isus. Dar in industria editoriala, dupa cum se prezinta la ora actuala, asa ceva nu este permis.“ (J.M. COETZEE)