O carte nedeschisa ramane un lucru, un obiect, ceva palpabil si perceptibil, insa, odata deschisa, prinde viata insufletindu-se, inviind, la intalnirea cu cititorul sau. Limbajul inseamna el insusi viata, cu ajutorul lui comunicam,  lumea cuvintelor pare uneori atat de vie, de incarcata cu semnificatii si cu energii. Cuvintele aduc cu ele cunoastere, sensuri si simboluri, transmitand stari de spirit, proprietate pe care obiectele  ca atare nu o poseda. Poate ca stramosii nostri erau mai constienti de functiile magice ale cuvintelor, magie pe care poetii tanjesc sa o redescopere, sa o redefineasca si sa exploateze in creatiile lor.

 

 

CALATOR

 

De aceea port

Trenuri ma duc

Singularia tantum

Sau nu

Printre sine multe

Alaturi de tine pana aici

Coborand prin ploaie

Curg siroaie amintirile

Pe langa sangele

piramidei

Tropaiala padurilor

in venele primaverii

Sunt aici sau acolo

cu liniile

imi curg

siroind amintirile.