Coraline
Coraline
Nu intotdeauna daca deschizi o usa dai de o alta incapere.
Nu stii niciodata cand te asteapta o lume paralela de cealalta parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atat de straniu de cand Alice s-a rostogolit in gaura iepurelui si a ajuns in Tara Minunilor.
Fragment din cartea "Coraline" de Neil Gaiman
"Usa se deschise intr-un hol intunecat. Caramizile disparusera de parca n-ar fi fost acolo niciodata. Dinspre usa deschisa venea un miros rece, mucegait: mirosea a vechi si a statut.
Nu stii niciodata cand te asteapta o lume paralela de cealalta parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atat de straniu de cand Alice s-a rostogolit in gaura iepurelui si a ajuns in Tara Minunilor.
Fragment din cartea "Coraline" de Neil Gaiman
"Usa se deschise intr-un hol intunecat. Caramizile disparusera de parca n-ar fi fost acolo niciodata. Dinspre usa deschisa venea un miros rece, mucegait: mirosea a vechi si a statut.
Coraline trecu pragul. Se Intreba cum arata apartamentul gol - daca intr-acolo ducea coridorul.
Coraline strabatu coridorul nelinistita.. Avea ceva foarte familiar.
Covorul de sub picioarele ei era acelasi covor pe care-l aveau in apartament. Tapetul era acelasi tapet pe care-l aveau ei. Tabloul de pe hol era acelasi pe care-l aveau acasa. in hol.
Stia unde era: era acasa. Nu plecase. Confuza, scutura din cap. Se uita atent la tabloul de pe perete: nu, nu era exact la fel. Tabloul din holul lor era cu un baiat in haine de moda veche care se uita la niste baloane de sapun. Dar acum expresia de pe fata lui era diferita - privea baloanele ca si cum ar fi avut de gand sa le faca ceva foarte, foarte rau. Si era ceva ciudat cu ochii lui.
Coraline se uita atent la ochii lui, incercand sa inteleaga ce era diferit.
Cand era cat pe-aci sa inteleaga, cineva zise:
- Coraline?
Vocea semana cu vocea mamei ei. Coraline se duse in bucatarie, de unde se auzise vocea. Era acolo o femeie, statea cu spatele la ea. Semana putin cu mama lui Coraline. Doar ca...
Doar ca pielea ei era alba ca hartia.
Doar ca era mai inalta si mai slaba.
Doar ca degetele ei erau prea lungi si se miscau fara oprire, si unghiile ei vopsite rosu inchis erau incovoiate si ascutite.
- Coraline? zise femeia. Tu esti?
Si se intoarse. Ochii ei erau doi nasturi mari negri.
- E ora mesei, Coraline, zise femeia.
- Cine esti? intreba Coraline.
- Sunt cealalta mama a ta, zise femeia."
- Coraline? zise femeia. Tu esti?
Si se intoarse. Ochii ei erau doi nasturi mari negri.
- E ora mesei, Coraline, zise femeia.
- Cine esti? intreba Coraline.
- Sunt cealalta mama a ta, zise femeia."
36.27Lei
36.27Lei
Primești 36 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Nu intotdeauna daca deschizi o usa dai de o alta incapere.
Nu stii niciodata cand te asteapta o lume paralela de cealalta parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atat de straniu de cand Alice s-a rostogolit in gaura iepurelui si a ajuns in Tara Minunilor.
Fragment din cartea "Coraline" de Neil Gaiman
"Usa se deschise intr-un hol intunecat. Caramizile disparusera de parca n-ar fi fost acolo niciodata. Dinspre usa deschisa venea un miros rece, mucegait: mirosea a vechi si a statut.
Nu stii niciodata cand te asteapta o lume paralela de cealalta parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atat de straniu de cand Alice s-a rostogolit in gaura iepurelui si a ajuns in Tara Minunilor.
Fragment din cartea "Coraline" de Neil Gaiman
"Usa se deschise intr-un hol intunecat. Caramizile disparusera de parca n-ar fi fost acolo niciodata. Dinspre usa deschisa venea un miros rece, mucegait: mirosea a vechi si a statut.
Coraline trecu pragul. Se Intreba cum arata apartamentul gol - daca intr-acolo ducea coridorul.
Coraline strabatu coridorul nelinistita.. Avea ceva foarte familiar.
Covorul de sub picioarele ei era acelasi covor pe care-l aveau in apartament. Tapetul era acelasi tapet pe care-l aveau ei. Tabloul de pe hol era acelasi pe care-l aveau acasa. in hol.
Stia unde era: era acasa. Nu plecase. Confuza, scutura din cap. Se uita atent la tabloul de pe perete: nu, nu era exact la fel. Tabloul din holul lor era cu un baiat in haine de moda veche care se uita la niste baloane de sapun. Dar acum expresia de pe fata lui era diferita - privea baloanele ca si cum ar fi avut de gand sa le faca ceva foarte, foarte rau. Si era ceva ciudat cu ochii lui.
Coraline se uita atent la ochii lui, incercand sa inteleaga ce era diferit.
Cand era cat pe-aci sa inteleaga, cineva zise:
- Coraline?
Vocea semana cu vocea mamei ei. Coraline se duse in bucatarie, de unde se auzise vocea. Era acolo o femeie, statea cu spatele la ea. Semana putin cu mama lui Coraline. Doar ca...
Doar ca pielea ei era alba ca hartia.
Doar ca era mai inalta si mai slaba.
Doar ca degetele ei erau prea lungi si se miscau fara oprire, si unghiile ei vopsite rosu inchis erau incovoiate si ascutite.
- Coraline? zise femeia. Tu esti?
Si se intoarse. Ochii ei erau doi nasturi mari negri.
- E ora mesei, Coraline, zise femeia.
- Cine esti? intreba Coraline.
- Sunt cealalta mama a ta, zise femeia."
- Coraline? zise femeia. Tu esti?
Si se intoarse. Ochii ei erau doi nasturi mari negri.
- E ora mesei, Coraline, zise femeia.
- Cine esti? intreba Coraline.
- Sunt cealalta mama a ta, zise femeia."
Detaliile produsului
