Viorica Cortez inseamna sinceritate, generozitate, pasiune, daruire – altminteri nu poti fi CARMEN sau LA CORTEZ ani si ani –, disponibilitate, deschidere spre nou si firesc. Una dintre cele mai frumoase locuiri ale propriei persoane. Un personaj care isi calatoreste faptura in mod regal, care umbla inauntrul ei cu naturalete princiara. Cat despre Marius Constantinescu, m-am intrebat intotdeauna de unde apare acest Puck shakespearian, care trepideaza la orice idee de frumusete. In aceasta carte, Marius ne da inca o lectie de trait existenta frumos, armonios, cu toate simturile la panda. Stie sa auda, stie sa vada, stie sa pipaie, stie sa inspire miresme alese, stie sa asculte fermecat. (Dan C. MIHAILESCU)

Vizuala, alerta si complet contemporana ca stil si scriitura, Cortez va poarta in culisele celor mai importante teatre de opera ale lumii, de la Metropolitan la Scala sau Arena din Verona, din viile Iasiului in palate pariziene, la brat cu Placido Domingo si Montserrat Caballe, intr-un parcurs profesional si personal intins, parca, pe mai multe vieti. Deopotriva marturie, interviu si reportaj, Cortez isi propune sa fie prima biografie de artist din Romania conceputa la standardul celor mai noi tendinte internationale, departe de tropii si exagerarile livresti prea des intalnite in acest tip de proiect editorial. Printre guest contributors ii gasim pe Marina Krilovici, Placido Domingo, Eugenia Moldoveanu, Pier Luigi Pizzi, Grace Bumbry, Jorge Lavelli, Raina Kabaivanska, Petrica Ionescu, Ileana Cotrubas, Giorgio Gualerzi... Volumul este intregit de un corpus fotografic impresionant.

Din pruncul cu ochi angelici a crescut barbatul de azi. El Greco al cuvantului, cu forta, duiosie, profunzime, Marius Constantinescu s-a hranit cu laptele vorbelor si dulceata virila a sunetelor, pentru ca, mai apoi, sa-si forjeze cu tenacitate si ascutime a minti vederea unica, clara asupra tuturor lucrurilor ce-linconjoara. Viata m-a pus de mai multe ori in postura de a-i fi... la marraine si ne amuzam mereu ca primul interviu din viata lui la facut cu mine. De atunci, cu multi ani in urma, toti am asistat la contopirea lui (epidermica, as putea spune) cu opera, cu muzica si cu stiinta de a face bine lucrurile. Totul s-a intamplat si in lumina caldei prietenii de-o viata a faimoasei sale mame cu Viorica Cortez. Viorica Cortez, despre care el azi scrie si pe care toata lumea o cunoaste. Imensa, marcanta personalitate artistica, deosebit om de cultura. Cand am colaborat prima data, impresia unei naturaleti iniscute in a-si impartasi arta cu tinerii artisti a fost de neas-teptat. M-a tulburat. Delicatetea sufieteasca, puritatea expresiva a cantului, toate acestea m-au sedus si, desigur, am simpatizat cu ea. Generozitatea sa proverbiala nu s-a dezmintit si, de in-data, mi-a acordat prietenia. Sfaturile de viata sau de canto pe care le-am primit de la Viorica mi-au fost si imi sunt pretioase. Profit si de aceasta ocazie sa-i multumesc.