Cosbuc si Goga - amandoi sunt ofrande pe care Ardealul le-a adus poeziei romanesti. Unul si-a propus sa alcatuiasca o epopee nationala, celalalt a realizat monografia lirica a satului transilvanean. In poezia lui Cosbuc este configurat Paradisul, la Goga se contureaza geografia Purgatoriului. Cosbuc cutiva idila si balada. El regizeaza feerice ceremonialuri in salonul naturii. Este un poeta artifex. Goga, in elegiile sale etnice, oficiaza ca intr-un sanctuar. Este un poeta vates. Diferenta intre idilism si mesianism este distanta ce separa vigoarea de putere. Cosbuc e muzical, optimist, melodramatic. Goga e incrancenat, pesimist, vindicativ. Cosbuc compune concerte, cantand anotimpurile. Este un virtuoz ca Lully. Goga orchestreaza simfonii, intre care a Destinului neamului sau; prin patetism aminteste de Brahms. Locul geometric al poeziei celor doi este satul. Casa, pridvorul, ulita sunt semne ale universului apropiat. Nobletea de stirpe taraneasca este potentata la amandoi de cultura. Ei sunt mai mult decat intelectuali. Sunt domni dedati la fineturi si subtilitati. La Cosbuc natura "frumoasa" ramane cadru, nu se implica. La Goga, natura e martor si participant. - Florea Firan si Constantin M. Popa