Laura, o creatoare de moda, este uluita sa descopere intr-un anticariat fotografia unei femei cu acelasi nume, care ii seamana leit. Odata cu intrarea misteriosului portret in viata ei, in jurul Laurei incep sa se produca fenomene inexplicabile,  iar singurul ei scop devine acela de a afla mai multe despre alter ego-ul care traise cu zeci de ani in urma. Aceasta cautare in lumea apusa a Bucurestiului interbelic si totodata in propriile-i amintiri o tulbura si o impinge pana la limitele ratiunii.

Eram amutita, inspaimantata. Nu intelegeam nimic. Stiam doar ca portretul imi apartine. Sunt eu. Eu! Fara nicio indoiala, eu. Cu o toaleta si o pieptanatura pe care nu mi le cunosc. Pana si caligrafia de pe verso imi apartine. Si ma cheama Laura. Eu, Laura, care traiesc in anul 1992, ma uit la portretul meu de acum sase decenii, desi stiu ca e imposibil sa-mi apartina. M-am nascut cu douazeci de ani mai tarziu... Am simtit ca-mi pierd mintile.

Dupa treizeci de ani, constat ca Tica nu si-a schimbat stilul. Glasul e triumfal: "Vine Craciunul! Am castigat Premiul Nobel sau fii-mea e Miss Romania!" Cam asta e tonul. De altfel, una din cele mai seducatoare insusiri ale "cuplului" Tica si Ica sau "Duo Brebenaru" era acest entuziasm, aceasta explozie de prietenie fierbinte cu care te intampinau. Simteai ca, prin simpla prezenta, le umpli de fericire. Si mai simteai ca sentimentul nu era factice, nici complezent, chiar daca era trecator si daruit cu generozitate tuturor cunostintelor.

- Mi-a zis Preda - genul care-i spune sotului, in apel direct sau vorbind despre, pe numele de familie - ca m-ai cautat. Mi s-au taiat picioarele, tu! E extraordinar! Cati ani sunt de cand nu ne-am vazut... ? Fan-tas-tic!!! Ai citit anuntul... Mi-am inchipuit... Danut e boss mare la el, acolo, in California... O cauta pe Delia... Nu se uita la bani... Tu mai stii ceva ?

- Ultima oara cand am vazut-o era tot superba.

- Da, draga, superba! M-am gandit de multe ori la ea. Era atat de frumoasa, ca pana si defectele o avantajau.

Tica are dreptate. Delia avea unele defecte. De pilda, gatul prea scurt, parca fara ceafa. Cusurul in sine dadea insa un aer de neajutorare, care trezea instincte virile in pieptul barbatilor. Simteau nevoia spontana s-o ia sub ocrotirea lor, iar de aici pana la a-si pune singuri lesa, ramaneau circa doi milimetri."