In viziunea autorului, Cosmos nu este unsimplu roman care relateaza o intamplare sa zicem o dragoste tragica. Este un roman despre insasi autocrearea acestei intamplari, despre autocrearea realitatii, despre modul stangaci, schiop in care se naste din asocierile noastre... Cosmos este un roman care se autocreeaza in timpul scrierii... Este negru,in primul rand negru, ceva ca un curent negru, involburat, plin de vartejuri, de obstacole,de revarsari, o apa neagra care poarta mii de resturi, iar un om o priveste si e dus de ea... Negura, groaza, noapte.noapte strabatuta de patimi violente, alterata de dragoste. Dumnezeu stie... Mie mi se pare ca groaza Cosmosului va fi inteleasa, dar nu atat de repede.