Am deschis ochii intr-o baie de lumina. Pereti varuiti, asternuturi albe, o raza orbitoare dar rece tasnea pe servetul ajurat de pe masa prin singurul geamlac deschis. Si Gene care ma pandea de pe scaun, ca un dulau de casa, nerabdator. Intrase si iesise de cateva ori pe usa care scartaia, dar n-o auzisem. E foarte cald, te sufoci aici, in brutarie, zice. Da, miroase a dulce, a bine. Pentru noi, ma simt datoare sa-i spun dintre uriasele perne in care ma proptesc, asa e cand e bine, e ca in paradis, adica e Paste si se fac cozonaci. Da lung din cap si-si verifica nasturii camasutei, ca o calugarita. E induiosatoare aceasta fata buna, crescuta in respectul pentru om. Ar vrea sa deschidem geamul, sa ne racorim macar un pic. Fereasca sfantul! Marai de sub pilota. Mai bine ne imbolnavim decat sa cada cozonacii care, poate, chiar acuma cresc. Si mirosul ? Intelege cu nasul izurile de zahar, portocala, vanilia si romul, dar n-a mai simtit asa ceva niciodata. Asta e miros de lucru copt, zice, briosele sunt deci in cuptor sau afara, unde sa mai creasca?

Ma spal si ma imbrac in goana, ii explic ce se intampla. Cand am ajuns noi azi-noapte, ea era franta si n-am mai stat sa-i traduc ce-am vorbit cu nana Ana pentru dimineata. Trebuie sa pot fotografia patru feluri de cozonac, doua care sunt gata coapte, asta simte Gene, cel simplu cu stafide si cel cu rahat, si doua care or sa se faca acum, cu nuca si cu mac, pentru care ne sufocam, dar pe care trebuie sa-i prindem in plina lucrare. »

Adina Keneres (nascuta in 1957 la Bucuresti) a absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine (engleza-hindi) a Universitatii din Bucuresti (1980) si a obtinut Diploma de Studii Aprofundate la Universitatea Paris VII (Semiologie du texte et de l’image, 1989). Stabilita la Paris in 1987, s-a intors in Romania in 1997. A fost profesor, redactor, bibliotecar, asistent in comertul de arta, secretar de redactie, documentarist, traducator, autor, responsabil editorial, lector-corector, copywriter, jurnalist cultural, editor.

Debut cu proza in revista Vatra (1981). Debut editorial cu romanul Ingereasa cu palarie verde (Editura Albatros, Bucuresti, 1983 – Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de volumul de nuvele Rochia de crin (Editura Albatros, Bucuresti, 1985). A colaborat cu proza, traduceri, cronici si articole la reviste si ziare inainte si dupa 1989, iar dupa 2000 si in mediul online.