„Emisiunea Credinta si cultura azi - difuzata de TRINITAS TV incepand din anul 2012 - gazduieste un dialog cultural in care sunt invitati intelectuali din varii zone profesionale, personalitati culturale ale caror prezenta, activitate si opera amprenteaza frumos spatiul nostru public in spiritul limpede al valorilor autentice.” (Vasile Banescu)
    Cartea cuprinde in filele ei dialoguri realizate de Vasile Banescu cu scriitori, istorici, filosofi, academicieni, jurnalisti, filologi si cercetatori, pe teme specifice religiei, traditiei si valorilor crestine, "cultura mortii" versus "cultura vietii"; viziunii filocalice si multe altele

 

    „V.B. Cum intelegeti rostul pedagogului? Nu este el, in esenta, acela de a lua de mana pe cineva si de a-I conduce acolo unde poate intalni lucrurile cu adevarat importante? Acela de a calauzi? 

    C.B. A calauzi, exact. Si pentru ca am vorbit despre etnologul Irina Nicolau, ea avea o teorie in legatura cu muzeul, pe care si eu o impartasesc. Ea spunea ca exista doua tipuri de muzeu. Este vorba de „muzeul tata", un muzeu riguros care traseaza o directie, care te obliga sa vizitezi salile intr-o anumita ordine creata, de la sala unu pana la sala o suta, si „muzeul mama", care este un muzeu tolerant, care te lasa sa te joci in interiorul lui, care te lasa sa alegi daca citesti sau nu etichetele obiectelor, care te lasa sa incepi cu vizitarea salilor in ce ordine iti doresti tu. Pana la urma, conteaza cum te capteaza obiectul. Daca in acele nouazeci de secunde prime ale contactului cu obiectul, el reuseste sa te faca sa te indragostesti de el, dupa aceea vei cauta singur povestea. Daca obiectul va fi puternic — si ma gandesc aici la teoria lui Heidegger in legatura cu obiectul de arta si cred ca asta e valabil si pentru obiectul lumii taranesti — acesta ar trebui sa inspire incredere. Daca obiectul inspira incredere, atunci a trecut testul si atunci, cu siguranta, vei reveni la el si vei vrea sa afli si cine I-a creat, si cand I-a creat, si prin ce procedeu l-a creat. Un alt lucru interesant pentru lumea traditionala este faptul ca obiectul avea aceasta legatura profunda cu fauritorul lui. Exista un timp al facerii obiectelor, un spatiu al facerii obiectelor. Lucrurile nu erau intamplatoare. Nu puteai, de pilda, sa creezi obiecte duminica, in ziua de sarbatoare. Nu puteai sa le creezi martea, pentru ca se credea ca martea are cele trei ceasuri rele si ca s-ar putea sa transferi, simbolic, ceva negativ asupra obiectului.”