Unii ar spune ca sintem un popor marcat de „fatalitate“...
Oare asa sa fie? Ideea de „superstitie“ este veche, prin superstitio romanii intelegind la vremea lor un obicei religios de prisos, necerut de ritual. Cert este ca, in toate culturile, superstitia se exprima sub forma unor credinte sau practici, iar aceste credinte pot fi colective sau individuale, personale. Psihologii spun ca superstitia este o credinta irationala in faptul ca viitorul e influentat de comportament. Pe de alta parte, sociologii cred ca prezenta mitului si a magiei in viata omului contemporan vine din nevoia unei gestionari atit ideologice, cit si practice a legaturii imaginare cu lumea. Nevoia de irational e un compromis pe care spiritul uman il face cu propriile fantasme, propria dezordine, propriile contradictii...
Cartea de fata pune impreuna aproape 5000 de mostre de astfel de credinte din folclorul romanilor. Dincolo de informatia inestimabila ca valoare pentru o imagine cuprinzatoare a lumii satului romanesc, gasim aici o lume stranie, bogata in intelesuri si, mai ales, plina de poezie: pasari, fluturi, carbuni, serpi, purici, draci, ingeri, apa, comori, madulare ale trupului, vint, cer, cercei... (Carmen MIHALACHE)