Fragment din cartea "Creierul nostru muzical" de Daniel J. Levitin:

" Acum cativa ani, un studiu a dat apa la moara ziarelor si talk-show-urilor matinale, afirmand ca daca ascultam zece minute pe zi muzica de Mozart devenim mai inteligenti - "efectul Mozart". Autorii studiului sustineau ca ascultarea muzicii poate sa ne imbunatateasca performantele in indeplinirea sarcinilor ce implica rationamente spatiale, daca aceste sarcini sunt primite imediat dupa auditie (iar unii jurnalisti credeau ca asta implica si capacitatea matematica). Membrii Congresului SUA au votat rezolutii, iar guvernatorul Georgiei a alocat fonduri pentru cumpararea unui CD cu Mozart pentru fiecare nou-nascut din Georgia. Majoritatea cercetatorilor s-au trezit pusi intr-o situatie dificila. Desi cu totii credem ca muzica poate ameliora alte aptitudini cognitive si tuturor ne-ar placea sa vedem cum guvernul aloca mai multe fonduri educatiei muzicale, studiul in cauza era viciat de numeroase erori stiintifice. E drept ca unele dintre afirmatiile pe care le continea erau valabile, dar erau gresit argumentate. In ce ma priveste, toata tevatura mi s-a parut un pic jignitoare, deoarece implica faptul ca muzica nu trebuie sa fie studiata in sine si pentru sine, ci numai daca ii poate ajuta pe oameni sa se descurce mai bine in alte privinte "mai importante". Ganditi-va ce absurd ar fi daca am inversa lucrurile. Daca as sustine ca studiul matematicii stimuleaza aptitudinile muzicale, oare decidentii politici ar incepe sa pompeze bani in domeniul matematicii din acest motiv? Adesea muzica a fost sarmanul copil vitreg al scolilor publice, prima materie scoasa din programa cand apar probleme de finantare, iar oamenii incearca de multe ori sa pledeze in favoarea ei pe baza beneficiilor colaterale, in loc s-o aprecieze in sine.
Problema cu studiul care sustinea ca "muzica te face mai destept" s-a dovedit a fi simpla: controlul experimentelor nu a fost corect si, conform cercetarilor efectuate de Bill Thompson, Glenn Schellenberg si altii, mica diferenta dintre cele doua grupuri in privinta aptitudinilor spatiale tinea doar de alegerea sarcinii de control. In comparatie cu a sta camera si a nu face nimic, ascultarea muzicii parea avantajoasa. Insa, daca subiectilor care primeau sarcina de control li se oferea cea mai mica stimulare mentala - sa asculte un audio-book, sa citeasca etc. -, ascultarea muzicii nu mai prezenta niciun avantaj. Alta problema a studiului era ca nu propunea un mecanism plauzibil care sa explice in ce mod ascultarea muzicii imbunatateste functionarea spatiala.
Glenn Schellenberg a semnalat importanta distinctiei dintre efectele pe termen scurt ale muzicii si cele pe termen lung. Efectul Mozart se referea la beneficiile imediate, dar exista alte cercetari care au aratat ca intr-adevar exista efecte pe termen lung ale activitatii muzicale. Ascultarea muzicii intareste sau modifica anumite circuite neurale, inclusiv densitatea conexiunilor dendritice din cortexul auditiv primar."