Crestinul in cetate este o carte remarcabila si merita citita cu mare atentie pentru ca explica publicului roman un lucru esential, si anume, faptul ca ordinea politica si administrarea ei nu pot fi reduse la simple forme, formule sau modele institutionale. Mai precis, ca in­stitutiile, politicile si organizatiile guvernantei publice sunt in ultima instanta tot atat de bune sau tot atat de rele pe cat sunt oamenii ce le creeaza, adopta, mentin si conduc.
    Adrian Papahagi isi concentreaza atentia exact pe problema setului de credinte si de principii, adica pe ingredientul uitat, neglijat din ecuatia bunei guvernari a cetatii. Autorul are indrazneala sa redeschida dosarul problemei, impotriva superficialitatii cu care a fost declarat inchis de politologia moderna si ide­ologia dominanta. El are indrazneala sa spuna ca nu orice set de idei, credinte, valori merge, e fezabil si dezirabil cand e vorba de masinaria institutionala a bunei guvernante moderne. Si mai mult, are indraz­neala sa afirme superioritatea unui anume set specific: cel definit de Crestinism. Papahagi aduce solide argumente morale, filozofice, istorice, politologice in acest sens.     
    Cetatea este sub asediu, iar apararea ei este intrinsec legata de religie si, mai precis, de interpretarea pe care Crestinismul si traditia sa o vor lua in sfera publica romaneasca.