Romanul prezinta in mod ofensiv si caustic lumea teatruluiromanesc in ultimii ani ai secolului XX. Scapata de cenzura, aceasta lume se intoarce la o "democratizare" care este doar un primitivism comic, grotesc si absurd. Toate personajele sunt negative, atinse de viciu si nebunie, de orgolii sterpe si incompetenta absoluta.

 

Celestul regizor si director de pestera culturala Cosma era un fin diplomat. Intelegea prea-bine ca nu putea sa monopolizeze scandurile lustruite de tavaleli ale scenei teatrului sau. Zicea Teatrul Meu, nu Teatrul National Calarasi, de parca muma-sa i-l lasasse mostenire odata cu calvitia si-un inceput de diabet.

Asadar, el conceda uneori, cand era obosit de matrapazlacuri, care in codul penal nu erau trecute mai sus de furt calificat, sa lase si alta gandire neguroasa la timona. Sa permita si altora sa-si bata joc nitel, a pedepsire, de actorii sai. De cei angajati cu ghiotura pe banii saraci ai bugetului.