Fratii Pevensie nici nu s-au obisnuit bine cu viata de la Londra, ca a sosit deja timpul sa-si reia atributiile de regi si regine ai Narniei. Curand, isi dau seama ca lucrurile nu stau tocmai bine; pe meleagurile magice s-a dezlantuit razboiul. Intregul tinut are nevoie de ei ca sa readuca pacea si armonia intre narnieni si telmarinieni. Intai si-ntai insa, trebuie sa il gaseasca pe printul Caspian, sa il ajute sa recapete tronul si sa devina noul rege al Narniei.

    Adaptare de J.E. Bright, pornind de la cartile lui C.S. Lewis.

    Fragment din volumul "Cronicile din Narnia. Printul Caspian: Lupta pentru tron":

    “Am intrat in vagauna din pamant; nu mai aveam chef sa ma lupt cu Peter. Cum de se inrautatisera asa de mult lucrurile?
    - Esti multumit ca ai suflat in cornul magic, baiete? m-a intrebat Sfrederic dispretuitor.
    Piticul cu par negru ma urma in josul unei galerii decorate cu portrete ale vechii familii regale.
    - Regii si Reginele ne-au dezamagit. Jumatate din oaste zace fara suflare. Vrei tronul unchiului tau? Sfrederic s-a apropiat si mai mult de mine. Il luam noi pentru tine.
    Nu aveam incredere in el, dar m-am gandit ca venise vremea sa arat de ce sunt in stare si sa salvez Narnia. M-a tras langa Masa de Piatra, unde asteptau doua umbre intunecate.
    - Exista o putere nemaivazuta, mi-a zis Piticul, care a reusit sa-l tina la mal pe Aslan atatea sute de ani...
    Siluetele acoperite s-au apropiat - erau un Varcolac si o Scorpie hidoasa.
    - Pe cei pe care ii urasti ii vom uri si noi! suiera Scorpia. Nimeni nu se pricepe la asta mai bine ca noi.
    Imi vuia capul.
    - Imi garantati moartea lui Miraz?
    - Si nu doar atat! a fagaduit Scorpia. Sa desenam cercul!
    Varcolacul a trasat un cerc cu gheara in noroi, iar Scorpia a suflat tina inauntru. Camera s-a racit brusc, iar respiratia mi s-a transformat in aburi inghetati. Aratarea a scos o bagheta magica si a infipt-o in Masa, aruncand franturi de gheata si formand o pojghita scanteietoare. Rasuflarea mea atingea gheata descriind forme ciudate, in culori terne.
    Ceva rau se intamplase.
    Varcolacul m-a tintuit locului.
    - Nu asta am vrut! am strigat eu, smucindu-ma.
    Cele doua creaturi o trezeau la viata pe Regina Alba. Sfrederic ma urase dintotdeauna, iar acum gasise prilejul sa ma traga pe sfoara!
    - O picatura de sange de-al lui Adam, si carma Narniei este a noastra! a spus Scorpia, rece.
    Varcolacul mi-a tinut bratul, iar ea m-a taiat cu un pumnal. Din rana mi-a tasnit sange si, pe masura ce ma impingeau spre gheata negricioasa, se auzea vocea lui Peter:
    - Opriti-va!
    Aratarile si-au intors privirea spre Peter si Edmund, aflati in pragul usii.”