• Volumul 1: Nepotul magicianului (182 pagini)
    Digory Kirke si Polly Plummer nici nu ajung sa se cunoasca bine cand, pe neasteptate, pornesc in cea mai spectaculoasa aventura a vietii lor. Obligati de unchiul Andrew sa ia parte la experimentul lui magic, cei doi copii ratacesc pe taramuri dintre cele mai stranii, stapanite de forte malefice insetate de putere. Dar cand deznadejdea isi face simtita prezenta, cantecul miraculos al leului Aslan da nastere unei noi lumi, Narnia, unde imposibilul devine posibil, iar bunatatea si iubirea sunt rasplatite insutit.

 • Volumul 2: Leul, vrajitoarea si dulapul (168 pagini)
    Peter, Susan, Edmund si Lucy se ascund intr-un dulap si ajung intr-o alta lume, cuprinsa de o iarna apriga, fara sfarsit. Minunatul taram intrupat din cantul Leului Aslan a cazut prada Vrajitoarei Albe, care s-a autoproclamat regina si a facut din Narnia un loc in care Mos Craciun nu ajunge niciodata. Numai Aslan, adevaratul rege, poate sa salveze aceasta lume si sa aduca inapoi primavara.

 • Volumul 3: Calul si baiatul (200 pagini)
    In noaptea in care Shasta afla ca nu e fiul pescarului Arsheesh si ca acesta vrea sa-l vanda ca sclav, se hotaraste sa fuga din Calormen impreuna cu Bree, Calul Vorbitor. In drum spre miazanoapte, spre Narnia, se intovarasesc cu Aravis si cu Hwin, fugare si ele. Cand trec prin cetatea Tashbaan, cei patru prieteni afla de complotul pus la cale de calormeni impotriva narnienilor si pornesc intr-un suflet spre Narnia, sperand ca o sa ajunga la timp ca sa-i avertizeze de pericolul care-i paste. 

 • Volumul 4: Printul Caspian (200 pagini)

 • Volumul 5: Calatorie cu Zori de Zi (232 pagini)
    Lucy si Edmund, impreuna cu nesuferitul lor var Eustace, sunt absorbiti ca prin minune intr-un tablou cu o corabie pe mare. E vorba despre Zori de zi, la bordul ei gasindu-se Caspian, Regele Narniei. Alaturi de insotitorii sai, printre care si nelipsitul Reepicheep, viteazul soarece razboinic, Caspian ii cauta pe cei sapte lorzi rataciti ai Narniei iar calatoria ii duce catre Capatul Lumii. Pana acolo sunt legati si scosi la vanzare de negustori de sclavi, se intalnesc infricosator de aproape cu un balaur si viziteaza mai multe insule fermecate – inclusiv locul unde se implinesc visele.

 

    “Susan si cei doi baieti erau deja franti de oboseala de la atata vaslit inainte sa ocoleasca ultimul promontoriu si sa ajunga la Apa Sticloasa, iar pe Lucy o durea capul din pricina orelor lungi de stat in soare si a stralucirii apei. Chiar si Trumpkin abia astepta sa se incheie calatoria. Locul de carmaci pe care trebuise sa stea fusese facut pentru oameni, nu pentru Pitici, iar el nu atingea podeaua cu picioarele - si stie toata lumea cat de incomod e lucrul asta, fie si pentru zece minute. Pe masura ce oboseau cu totii, incepea sa-i cuprinda deznadejdea. Pana atunci copiii se gandisera doar la cum sa ajunga la Caspian. Acum se intrebau ce aveau sa faca dupa ce-l gaseau si cum era cu putinta ca o mana de Pitici si de vietati ale padurii sa infranga o oaste de Oameni maturi.

    Incepea sa se insereze, in timp ce ei vasleau incet prin cotiturile din Golful Apei Sticloase - iar intunericul se indesea pe masura ce malurile se apropiau unul de celalalt, iar crengile indoite ale copacilor ca se talneau deasupra capetelor. Era foarte liniste acolo, cu fosnetul marii stingandu-li-se incet in urma; ba chiar auzeau susurul paraielor care coborau din padure in Apa Sticloasa. 

    In cele din urma trasera la tarm, mult prea osteniti ca sa mai incerce sa faca focul, si pana si sa manance doar mere (chit ca aproape niciunul nu mai voia sa vada vreodata un mar) li se paru o idee mai buna decat sa se chinuie sa prinda sau sa traga cu arcul in ceva. Dupa ce molfaira putin in tacere, se ghemuira cu totii printre lichenii si frunzele moarte dintre patru fagi impunatori.

    Toti adormira pe data, in afara de Lucy. Fiind mult mai putin obosita, fetei ii veni greu sa-si gaseasca o pozitie in care sa stea bine. Pe langa asta, uitase ca toti Piticii sforaiau. Stia ca unul dintre felurile cele mai bune de-a adormi era sa nu mai incerci, asa ca deschise ochii. Printr-o spartura cascata intre ferigi si ramuri, deslusi un ochi de apa al golfului si cerul de deasupra. Pe urma, cu o tresarire a memoriei, vazu din nou, dupa atata amar de ani, stelele stralucitoare ale Narniei."