Fragment:

 

    „Pot spune ce s-a petrecut la Casa Sfatului asa cum ne-au povestit dupa aceea Orrec si Per Actamo. Alaiul de preoti care-l inconjura pe Iddor isi croise drum cu forta prin multimea de pe Strada Galva, dar Orrec si Per izbutisera sa se mentina exact in urma sa. Cand ajunsesera la Piata Sfatului, soldatii care o strajuiau strigasera: „Faceti loc sa treaca Gandul Iddor!" si incepusera sa deschida calea pentru preoti, insa Iddor si potcapurile-rosii trecusera mai departe, iutind pasul pe masura ce multimea era mai putin densa. Orrec se gandise ca poate se indreptau catre Podul Isma, ca sa fuga din oras, dar ocolisera de fapt Casa Sfatului pentru a ajunge la intrarea de pe latura indepartata, deasupra baracilor cazarmii alzilor. Soldati pazeau zidul din piatra inalt de patru picioare care despartea curtea din spate. La comanda racnita de Iddor, ei deschisesera poarta si preotii intrasera in galop. Insa odata cu ei intrase si o gloata de cetateni, care se alaturase lui Orrec si Per, urmandu-i pe preoti pe langa intrarea in piata. Soldatii ii atacasera cand patrunsesera, fortand poarta deschisa si roind peste zid, iar cetatenii ripostasera, lovindu-i. Iddor si potcapurile-rosii ignorasera incaierarea, descalecasera in graba si se indreptasera intins catre usa din spate a Casei Sfatului. Orrec si Per nu le pierdusera urma prin imbulzeala - coada cometei, cum a spus Orrec.

    Inainte de a-si da seama prea bine, se aflau in Casa Sfatului, tot pe urmele lui Iddor si ale preotilor, care fusesera atat de preocupati sa ajunga in locul spre care se indreptau, incat nici nu bagasera de seama ca erau urmariti. Strabatusera in fuga o sala inalta si apoi coborasera un palier de trepte. La piciorul scarii se gasea un coridor care ducea prin beci, slab luminat de ferestruici taiate sus in perete, la nivelul solului.”