Calatori pe Pamant suntem toti, toti cei alesi sa venim aici pentru a invata. Lectiile de viata difera, modul in care ne descurcam cu ele, de asemenea. Dumnezeu ne trimite aici cu un ghiozdan plin cu rechizite in spate. Depinde de fiecare cum le foloseste, cand le foloseste si, mai ales, cu ce scop. La plecare in marea calatorie pamanteana ni se sopteste la ureche: "Si nu uita, Dumnezeu este Iubire!”, iar noi, prescolarii, ar trebui sa invatam, examen dupa examen, pana la sfarsitul vietii, sa iubim. Cu tot ce presupune acest lucru: jertfa, rabdare, iertare, smerenie, buna cuviinta, respect pentru tot ceea ce ne inconjoara, bunatate, adevar, curaj, demnitate.
Din pacate, nu toti folosim rechizitele pentru a ne imbogati sufletul. Uneori le rupem, le batjocorim, le aruncam la gunoi, considerandu le nefolositoare. Pentru ca e greu sa renunti la Ego, e greu sa fii jertfa, e greu sa ierti, e greu sa nu te lasi furat de poleiala superficialitatii si a lucrurilor materiale cu care ne impopotonam ca si cum acestea ne ar da valoare. Uitam de Iubire, uitam de Dumnezeu.
Din fericire, au existat, exista inca si premiantii, silitorii peste masura, care nu numai ca si folosesc rechizitele cu seriozitate, dar le si daruiesc cu infinita bunatate celor aflati in cautarea drumului spre mantuire sufleteasca. Ei vorbesc cu Dumnezeu in fiecare clipa, prin rugaciune, pentru noi. Catre ei m am indreptat si eu, ca un scolar care doreste cu ardoare sa poata invata lectiile lui Dumnezeu.
Pelerinajele la Sfantul Munte Athos mi au imbogatit sufletul si inima si, asemenea celor invatate acolo, daruiesc mai departe, celor care vor sa afle, lectiile pregatitoare pentru regasirea lui Dumnezeu, regasirea Iubirii. Nu ramane decat sa deschideti cartea fara prejudecati, cu curiozitatea celui care doreste sa patrunda intr o lume reala, sacra, lumea care ne a oferit cei mai multi sfinti, ca sa ne fie ghizi spirituali pe calea spre mantuire. Le multumesc pe aceasta cale pentru straduintele, jertfele si rugaciunile lor pe care le inalta pentru noi toti.