Sa indragesti tot, sa vezi lumea, sa o scrii: profesiune de credinta si inedit mod de a rezuma puzzle-ul fascinant al propriilor scrieri. Calator neobosit prin geografiile, istoria si literatura spatiilor de la soare-rasare si soare-apune, plecat, de asta data, pe mari si vai, in cautarea zanelor pierdute, din Galicia spaniola spre coastele bretone, engleze, galeze, irlandeze si scotiene, urmand, deci, arcul celtic si inspiratele legende ale ciclului arthurian, Sylvain Tesson ne poarta din promontoriu in promontoriu, din poem in poem, invitandu-ne la nunta soarelui, a marii, a pamantului. Splendoarea lucrurilor ni se dezvaluie deplina si, fie ca se cheama mirabil sau zana, ea izvoraste din real, din cer, din ape, din privire, se implineste in melancolia marginilor de lume si in furia valurilor, in marchetaria de jad a tarmurilor si tristetea infinita a amurgurilor, in zbuciumul pasarilor si perfectiunea alexandrinului. Periplul impleteste uimiri in fata vestigiilor unei culturi enigmatice, elanuri de a surprinde frumusetea clipei ori de a da glas nazuintei unei natiuni ce-si redescopera fiinta, meditatii intermitente asupra sensului existentei prinse in vartejul capriciilor marii si trecerii. Reflectia ce insoteste aventura intarzie asupra contradictiei imuabilului cu schimbarea, a dainuirii cu miscarea - Parmenide si Heraclit in varianta moderna -, jongleaza cu paradoxul si ironia, pune in lumina galceava timpului cu spatiul, da aripi visarii in fata peisajului ori a tainei menhirelor si a magiei verbului. Un romantic incurabil, Sylvain Tesson, un vrajitor al cuvintelor, pentru care iubirea, zana cu plete aramii, e raspunsul la marile intrebari ce ne bantuie.

Traducere din limba franceza de Rodica Baconsky, Alina Pelea.