Cucerirea sociala a pamantului, o lucrare uriasa, profunda, palpitanta, ne infatiseaza o viziune cu totul noua, desi rezervata in privinta viitorului, a evolutiei speciei umane, a naturii umane si a societatii omenesti. Numai Edward O. Wilson putea sa alcatuiasca aceasta stralucita sinteza de biologie si stiinte umaniste pentru a lumina necunoscutele originilor limbajului, religiei, artei si culturii. - Oliver Sacks

Curiozitatea plina de pasiune – semnul distinctiv al unei cariere remarcabile - l-a condus pe Edward O. Wilson la un sir de reflectii obligatorii asupra conditiei umane. In miezul cartii sale clocoteste tensiunea nerezolvata si de nerezolvat a speciei noastre, aceea dintre egoism si altruism. Wilson face o analiza fara cusur a fortei, deopotriva creatoare si distructiva, a mostenirii noastre biologice si avanseaza cu indrazneala o cuprinzatoare teorie a originilor culturii umane. O carte minunata pentru toti cei interesati de domeniul aflat la intersectia stiintei cu umanioarele. - Stephen Greenblatt

De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam? Aceste intrebari celebre, inscrise de Paul Gauguin in giganticul sau tablou tahitian din 1897, ne introduc in materia volumului Cucerirea sociala a pamantului. Alegerea lor da seama de ambitiile lui Edward O. Wilson, care a concentrat in aceasta lucrare exceptionala rezultatele a 60 de ani de cercetare a evolutiei fiintelor umane si a insectelor sociale. - Financial Times

Fragment din carte:

"Precum toate marile probleme ale stiintei, originea evolutiva a umanitatii s-a infatisat mai intai ca un ghem incalcit de entitati si procese, in parte observate si in parte imaginate. Unele dintre aceste elemente s-au petrecut demult, in timpuri geologice, si e posibil sa nu fie nicicand intelese cu certitudine. Cu toate acestea, am grupat laolalta acele parti din epopee asupra carora cred ca cercetatorii sunt de acord si am completat restul cu opinii avizate. Succesiunea, redata in pasii ei principali, se bucura de un consens pe care eu il consider corect sau, cel putin, cel mai compatibil cu dovezile existente.
In general, acum pare posibil sa schitam o explicatie indeajuns de intemeiata a motivelor pentru care conditia umana este un fenomen singular, aratand de ce trasaturile ei au aparut o singura data si de ce aparitia lor a durat atat de mult. Motivul este, pur si simplu, extrema improbabilitate a preadaptarilor necesare pentru ca ea sa se produca macar o data. Fiecare dintre acesti pasi evolutivi a fost o adaptare deplina si de sine statatoare. Fiecare a necesitat o succesiune particulara a uneia sau mai multor preadaptari care au avut loc anterior. Homo sapiens este singura specie de mamifer mare - suficient de mare ca sa dezvolte un creier de dimensiuni umane - care a reusit sa strabata fiecare dintre cotiturile norocoase din labirintul evolutiv.
Prima preadaptare a fost vietuirea pe sol. Pentru a progresa tehnologic dincolo de stadiul pietrei cioplite si al tepuselor de lemn, este nevoie de foc. Nici un delfin si nici o caracatita, oricat de sclipitori ar fi, nu pot sa inventeze vreodata foalele si forja. Nici un astfel de animal n-ar putea sa dezvolte vreodata o cultura care sa construiasca un microscop, sa deduca felul in care se formeaza oxigenul prin procesul de fotosinteza sau sa fotografieze satelitii lui Saturn.
A doua preadaptare a fost o talie corporala mare, de dimensiuni atinse in istoria Pamantului doar de un procentaj minuscul de specii animale terestre. Daca un animal ajuns la maturitate cantareste mai putin de un kilogram, atunci dimensiunea creierului sau ar fi prea sever limitata pentru a dobandi gandire avansata si cultura. Chiar si ducandu-si existenta pe sol, corpul sau ar fi incapabil sa faca si sa controleze focul. Acesta este unul din motivele pentru care furnicile taietoare de frunze, desi sunt specia cea mai avansata dintre toate, cu exceptia omului, si chiar daca practica agricultura in „orase" dotate cu aer conditionat, construite pe baza programarii lor instinctive, n-au realizat nici un progres semnificativ in timpul celor douazeci de milioane de ani de existenta.
Urmatoarea preadaptare a fost aparitia mainilor apucatoare, terminate cu degete spatulate moi, care au evoluat sa tina si sa manipuleze obiecte separate. Aceasta este trasatura primatelor care le deosebeste de toate celelalte mamifere terestre. Ghearele si coltii, echipamentul obisnuit al speciilor, sunt nepotrivite pentru dezvoltarea tehnologiei. (Autori de science-fiction care scrieti despre invazia Pamantului, va rog sa tineti minte sa-i inzestrati pe toti extraterestrii vostri cu maini apucatoare delicate, cu tentacule sau cu orice alte apendice din carne si grasime!)
Ca sa utilizeze mainile si degetele in mod eficient, trebuia ca speciile candidate la eusocialitate sa le elibereze de sarcini legate de locomotie, pentru a manipula obiecte cu usurinta si indemanare. Aceasta conditie a fost indeplinita devreme de catre primii hominizi care, odata cu presupusul nostru vechi stramos Ardipithecus, au coborat din copaci, s-au ridicat pe membrele inferioare si au inceput sa mearga pe de-a-ntregul in doua picioare. Oamenii moderni sunt niste genii in materie de manipulare a obiectelor cu mainile si cu degetele. Suntem calauziti de o extrema dezvoltare a simtului chinestezic investit in aceasta abilitate. Puterile integrative ale creierului pentru senzatiile care vin odata cu manuirea obiectelor inunda toate celelalte domenii ale inteligentei.
Pasul facut dupa aceea - urmatoarea cotitura corecta in labirintul evolutiv - a fost o modificare in alimentatie, de natura sa includa o cantitate substantiala de carne, fie curatata de pe starvuri, fie provenita de la animale vii, vanate si ucise, fie din ambele surse. Carnea furnizeaza o mai mare energie pe gramul consumat in comparatie cu hrana vegetala. Odata ce alimentatia carnivora a fost modelata evolutiv intr-o nisa, este necesar mai putin consum de energie pentru mentinerea ei.
Avantajele cooperarii in obtinerea carnii au condus la formarea unor grupuri bine organizate. Cele mai timpurii societati au constat in familii largite, in care intrau insa si membri adoptati sau aliati. Ele s-au largit pana la o populatie pe atat de numeroasa pe cat putea fi sustinuta de mediul local. O populatie mai numeroasa era un avantaj in conflictele care se iveau inevitabil intre grupuri diferite. Acest pas si avantajele ce decurg in urma lui se vad nu numai la oamenii din prezent - atat la vanatori-culegatori, cat si la cei urbanizati ci, intr-o masura limitata, si la cimpanzei.
Acum aproximativ un milion de ani a urmat utilizarea controlata a focului, o realizare singulara a hominizilor. Transportarea in diferite locuri a taciunilor aprinsi de fulgere a adus avantaje enorme in toate aspectele existentei stramosilor nostri. Acest control a imbunatatit procurarea hranei, intrucat a permis ca mai multe animale sa fie incoltite si prinse in capcana. Un incendiu raspandit la sol era echivalentul unei haite moderne de caini de vanatoare. Animalele ucise de incendiu erau adeseori si gatite de acel foc. Si chiar din primele zile ale carnivorului Homo, avantajele obtinerii mai lesnicioase si ale consumului de carne, tendoane si oase au avut consecinte semnificative. "