Aforismele sunt fructe spirituale cu miez de intelepciune si invelis de metafora. Am conceput aceasta definitie a aforismului ca o "esenta de ganduri printre randuri, ivite picatura cu picatura", considerand ca "izvorasc ca lacrimile pamantului, care se pietrifica". Astfel de "ganduri printre randuri" au continuat sa izvorasca si dupa tiparirea primei editii a acestui volum si nu ma indoiesc ca ele vor continua sa izvorasca si in continuare, atata timp cat va functiona mecanismul gandirii noastre, pentru ca aforismele sunt o forma a dialogului omului cu realitatile inconjuratoare. De aceea, ele nu se astern pur si simplu pe hartie, involuntar, pentru ca asa hotaraste autorul, ci apar numai din con-topirea minereului gandirii in contact cu realitatea vietii proprii si ca reactie la anumite realitati. In consecinta, aparitia aforismelor este spontana si ele reflecta nivelul valorii intelectuale a autorului, pentru ca poti cunoaste pe cineva, citindu-i ceea ce compune in scris. De regula, scrierea lui este o marturisire a conceptiilor sale de viata, intereselor, florilor sau maracinisului din sufletul sau. - Prof. Gheorghe Selaru