Asa cum spuneam in prefata cartii Viata prin ochii unui avocat, in scopul evadarii episodice din cutia socio-profesionala specifica, pentru a observa si analiza lumea in ansamblu, mi-am propus sa abordez cateva teme extrajuridice.

Acum, la aproape un an distanta, constat ca mi-a facut placere acest lucru si am recidivat. Un aspect pe care vreau sa-l comunic cititorului este acela ca, in interiorul meu, am identificat doua personaje (entitati) – juristul si nejuristul.

Aceasta carte este dovada ca am continuat sa acord timp de reflectie ambelor personaje – atat juristului, cat si nejuristului –, chiar daca in mod disproportionat (in favoarea primului), avand credinta ca cel care exercita profesia intr-o maniera in care aceasta este mai degraba echivalenta unui hobby si-a gresit vocatia.

Si, asa, nejuristul din mine a mai scris cateva pagini, pe care le propune cititorului sa le lectureze, in speranta ca, prin continutul lor, va trezi din nou interesul acestuia si lucrarea se va bucura de o primire similara cu cea pe care a avut-o Viata prin ochii unui avocat. - Autorul