DICENDO DISCIMUS
 

Am invatat sa am curaj
Intr-aceasta iume de miraj
Am invatat si sa ma tem
Cand timpul pare efemer
Ce-nseamna oare sa fii om,
Cand totu-n jur pare diform?
Am invatat sa ma ridic,
In urma sa privesc un pic.
Am invatat sa racl, plang,
Adesea sufletul s-ascund.
Am invatat sa tac, s-astept,
Cand inma imi bate-n piept.
De multe ori ma stiu stingher,
Si-atuncea cugetand eu sper.
Am invatat si citesc,
Atata cat era iumesc.
Sa socotesc ce-i bun, ce-i rau,
Sa scriu pe coala s,i s-adun.
Am invatat si a iubi,
Pe iume pentru a trai.
De muite ori am cugetat,
La piidele de-a fi barbat.
Am Invatat si sa nutresc,
Sperante si sa cred orbesc.
Sa ma ferec, sa ma ascund,
Cand vantul suiera in crang.
Am invatat si sa visez,
Si stelele sa le botez.
Poate multe n-am cercetat,
si nici macar n-am studiat.
Dar noaptea cand eu sper s-adorm,
Ma consolez c-am fost un OM.

 

Andrei M., 2012