Cum am trecut prin comunism
Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac
Cu fotografii din arhiva autorului
Eram in ultimul an de facultate, cand m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, avand pe atunci si mai stiu eu ce functie in biroul de partid. Mi-a spus ca e cazul sa-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritica. Ce noima are sa spui ca nu esti de acord cu tine insuti? Critica si autocritica tineau insa de ritualul de partid si alcatuiau impreuna o strategie bine gandita si eficienta de devalorizare a individului, supus tirului celorlalti si obligat – culmea! – sa-si dea el insusi lovitura de gratie, dupa modelul proceselor staliniste.
Ce era sa raspund? I-am zis ca, sigur, imi voi face autocritica. Si mi-am facut-o in felul meu… spre supararea lui Iorgu Stoian, care a tinut sa-mi spuna ca nu asa ne-a fost vorba. Totusi, in ciuda insuficientelor mele, partidul ma dorea! Sedinta organizatiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat intr-un exercitiu de acuzatii de o neinchipuita duritate, de parca s-ar fi urmarit nu primirea, ci excluderea, chiar inainte de a fi primit.
Voiam sa am o cariera universitara, care depindea in buna masura de atitudinea mea politica. In realitate, totul avea sa fie infinit mai complicat. Ca sa ma implinesc, trebuia sa cada mai intai comunismul, si asta nu tinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei. - Lucian Boia
Cu fotografii din arhiva autorului
Eram in ultimul an de facultate, cand m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, avand pe atunci si mai stiu eu ce functie in biroul de partid. Mi-a spus ca e cazul sa-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritica. Ce noima are sa spui ca nu esti de acord cu tine insuti? Critica si autocritica tineau insa de ritualul de partid si alcatuiau impreuna o strategie bine gandita si eficienta de devalorizare a individului, supus tirului celorlalti si obligat – culmea! – sa-si dea el insusi lovitura de gratie, dupa modelul proceselor staliniste.
Ce era sa raspund? I-am zis ca, sigur, imi voi face autocritica. Si mi-am facut-o in felul meu… spre supararea lui Iorgu Stoian, care a tinut sa-mi spuna ca nu asa ne-a fost vorba. Totusi, in ciuda insuficientelor mele, partidul ma dorea! Sedinta organizatiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat intr-un exercitiu de acuzatii de o neinchipuita duritate, de parca s-ar fi urmarit nu primirea, ci excluderea, chiar inainte de a fi primit.
Voiam sa am o cariera universitara, care depindea in buna masura de atitudinea mea politica. In realitate, totul avea sa fie infinit mai complicat. Ca sa ma implinesc, trebuia sa cada mai intai comunismul, si asta nu tinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei. - Lucian Boia
PRP: 28.54 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
27.11Lei
27.11Lei
28.54 LeiPrimești 27 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac
Cu fotografii din arhiva autorului
Eram in ultimul an de facultate, cand m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, avand pe atunci si mai stiu eu ce functie in biroul de partid. Mi-a spus ca e cazul sa-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritica. Ce noima are sa spui ca nu esti de acord cu tine insuti? Critica si autocritica tineau insa de ritualul de partid si alcatuiau impreuna o strategie bine gandita si eficienta de devalorizare a individului, supus tirului celorlalti si obligat – culmea! – sa-si dea el insusi lovitura de gratie, dupa modelul proceselor staliniste.
Ce era sa raspund? I-am zis ca, sigur, imi voi face autocritica. Si mi-am facut-o in felul meu… spre supararea lui Iorgu Stoian, care a tinut sa-mi spuna ca nu asa ne-a fost vorba. Totusi, in ciuda insuficientelor mele, partidul ma dorea! Sedinta organizatiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat intr-un exercitiu de acuzatii de o neinchipuita duritate, de parca s-ar fi urmarit nu primirea, ci excluderea, chiar inainte de a fi primit.
Voiam sa am o cariera universitara, care depindea in buna masura de atitudinea mea politica. In realitate, totul avea sa fie infinit mai complicat. Ca sa ma implinesc, trebuia sa cada mai intai comunismul, si asta nu tinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei. - Lucian Boia
Cu fotografii din arhiva autorului
Eram in ultimul an de facultate, cand m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, avand pe atunci si mai stiu eu ce functie in biroul de partid. Mi-a spus ca e cazul sa-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritica. Ce noima are sa spui ca nu esti de acord cu tine insuti? Critica si autocritica tineau insa de ritualul de partid si alcatuiau impreuna o strategie bine gandita si eficienta de devalorizare a individului, supus tirului celorlalti si obligat – culmea! – sa-si dea el insusi lovitura de gratie, dupa modelul proceselor staliniste.
Ce era sa raspund? I-am zis ca, sigur, imi voi face autocritica. Si mi-am facut-o in felul meu… spre supararea lui Iorgu Stoian, care a tinut sa-mi spuna ca nu asa ne-a fost vorba. Totusi, in ciuda insuficientelor mele, partidul ma dorea! Sedinta organizatiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat intr-un exercitiu de acuzatii de o neinchipuita duritate, de parca s-ar fi urmarit nu primirea, ci excluderea, chiar inainte de a fi primit.
Voiam sa am o cariera universitara, care depindea in buna masura de atitudinea mea politica. In realitate, totul avea sa fie infinit mai complicat. Ca sa ma implinesc, trebuia sa cada mai intai comunismul, si asta nu tinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei. - Lucian Boia
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
Popescu George Hari
11/03/2020 15:21
Abia după ce am terminat cartea “Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac” de Lucian Boia, mi-am dat seama că este doar începutul dintr-o serie de cărți de memorii, iar indiciu este titlul, care se referă doar la primul sfert de veac. Boia și-a reconstituit o mare parte din copilărie și adolescență pe baza notițelor din jurnal. Faptul că ținea un jurnal la acea vîrstă este admirabil și salvator.
De altfel, copilul Lucian se dovedește prodigios și ambițios. A avut un plan încă de tînăr și a devenit istoric, așa cum își propusese. Pe de altă parte, autorul a fost crescut într-un spirit liber în familia sa cu origini italiene, o libertate individuală, dar și socială, politică și culturală. A intrat în contact cu semeni de diverse etnii, a călătorit, a citit presă străină, a studiat în Biblioteca Academiei etc.
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
