„Ce mandru am fost cand am implinit zece ani si am invatat cuvantul deceniu! Cand l-a pronuntat maica-mea („Astazi, Danut, ai implinit un deceniu“) m-am simtit ca vechii cavaleri innobilati de spada regala. Mi-am supt burtica, mi-am indreptat spinarea, ochii mi s-au aprins presimtind viitoare, marete fapte de arme, iar fiorii luptei mi-au dat sfantul imbold de a goli instantaneu doua sau trei cutii de bomboane. Tot asa, la cincizeci de ani, pandeam cu nesat evenimentul negru sau auriu de la 52. De ce 52?“ - DAN C. MIHAILESCU
„Imbatranirea este vremea dilemelor mature, a interogatiilor coapte, pe calea spre batranete. Prefigurand-o.“ - MARINA DUMITRESCU
„Asa este viata: nu e important cat de mult a tinut, ci cat de frumos a fost." - SENECA
Autori: Teodor Baconschi, Pr. Emanoil Babus, Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Pavel Chirila; Ierom. Agapie Corbu; Ioana Costa; Mircea Deaca; Marina Dumitrescu; Augustin Ioan; Sorin Lavric; Anca Manolescu; Mircea Mihaies; Dan C. Mihailescu; Costion Nicolescu; Alexandru Papilian; Radu Paraschivescu; Ioana Parvulescu, Nicolae Tzone; Marius Vasileanu; Marina Vazaca; Matei Visniec; Sever Voinescu
Fragment din "Vremea pasiunilor, nu anticamera mortii" de Dan. C. Mihailescu:
„Simteam fiecare an ca pe un adaos necesar la captuseala fiintei. Si ca pe un spor de libertate, de vreme ce inaintarea in varsta te indeparteaza de chingile si formalitatile tarmului, subtiaza si apoi rupe odgoanele care te mai tin legat de pamant si te conduce catre alte zari, cu un aer tot mai puternic, amestec excitant de disciplina si erezie, severitate si ingaduinta, leneveala si curaj pana la inconstienta. Altfel spus, iti ofera simultan o energie „militara" dublata de-o placuta senzatie de levitatie morala.
Ce mandru am fost cand am implinit zece ani si am invatat cuvantul deceniu! Cand l-a pronuntat maica-mea („Astazi, Danut, ai implinit un deceniu.") m-am simtit ca vechii cavaleri innobilati de spada regala. Mi-am supt burtica, mi-am indreptat spinarea, ochii mi s-au aprins presimtind viitoare, marete fapte de arme, iar fiorii luptei mi-au dat sfantul imbold de a goli instantaneu doua sau trei cutii de bomboane.
Tot asa, la cincizeci de ani, pandeam cu nesat evenimentul negru sau auriu de la 52. De ce 52? Fiindca, fara exceptie, nu fusese carte citita pana atunci unde sa nu fi insemnat ceva la pagina 52. De buna seama - imi repetam de la o vreme - voi avea de furca, intr-un fel sau altul, cu anul respectiv.
Exact asa a si fost : anul primului infarct. Dar si atunci, la prima experienta spitaliceasca substantiala, slabind treizeci de kg in opt luni, cu umilintele, ratacirile, durerile si exasperarile spitalicesti de rigoare, am fost incantat de rezistenta oaselor si organelor mele, de traversarea rezonabila a primului codru initiatic si de perspectiva iesirii din bezna. Era tare de tot imbatranirea!
Nu altceva am crezut la al doilea infarct, ca si dupa accidentul cerebral de la 60 de ani. Iar toate cele pendinte de reasezarea fiintei, de recalibrarea optiunilor, reorientarea regimului alimentar, renuntarea la fumat, la chintalele de cafea, dulciuri si alcool le-am inventariat si acceptat, daca nu cu seninatate, in orice caz cu un soi de nonsalanta afisata triumfal, chiar daca dublata-n subsol de nelinisti, crize de nervi si ispite sinucigase."