Countdown header img 1

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

{countdownParams.get('img-mobile-alt-text').getAsString()}

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Card cadou
Promotii popup img

Weekend LITERAr

-50% -25% la

titlurile editurii Litera

Urmatoarea ta lectura aici!
Close btn popup img

Cum sa uiti o femeie

De (autor): Dan Lungu

2.5
(2 reviews)
Cum sa uiti o femeie - Dan Lungu

Recenzie blog.libris.ro

Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului? Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală în această lună este… DAN LUNGU. Dan Lungu (n. 1969, Botosani), conferentiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iasi, este unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori din noua generatie, carti ale sale fiind publicate in zece limbi: franceza, germana, italiana, spaniola, poloneza, slovena, maghiara, bulgara, greaca si turca. A facut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona si a fost redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). In 1996, initiaza la Iasi grupul literar Club 8. In 2001 si 2002, redactor-sef al revistei de cultura Timpul. In 2005, face parte din grupul de scriitori romani invitati la „Les belles étrangères”, Franta. La Polirom a mai publicat doua volume de proza scurta, Baieti de gasca (2005) si Proza cu amanuntul (editia a II-a, 2008), si romanele Sint o baba comunista! (editia I, 2007; editia a II-a, 2010, editia a III-a, 2011; cartea se afla in curs de adaptare cinematografica in regia lui Stere Gulea, avindu-i ca protagonisti pe Luminita Gheorghiu, Marian Ralea si Ana Ularu, iar versiunea ei franceza a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet, Franta, 2008), Cum sa uiti o femeie (editia I, 2009; editia a II-a, 2010; editia a III-a, 2011) si In iad toate becurile sint arse (2011). Tot pentru Polirom a coordonat, alaturi de Radu Pavel Gheo, volumul colectiv Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism (2008), iar alaturi de Lucian Dan Teodorovici – Str. Revolutiei nr. 89 (2009). I se monteaza piesele Cu cutitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nunta la parter (spectacol-lectura la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectura la Teatrul Luceafarul, Iasi, 2006, in cadrul proiectului DramatIS) si Vrajitoarea pofticioasa (piesa pentru copii, Teatrul Luceafarul, Iasi, 2008). Piesa La multi ani!, parca asa se spune, nu? a fost una dintre cistigatoarele Bursei de texte noi Dramafest, editia 2008. Este distins cu Premiul Societatii Junimea pentru activitatea literara pe 1993, Premiul Editurii Nemira pentru proza scurta (1997), Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut in proza (1999), Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalitatii, ca reprezentant al Clubului 8 (2001), Premiul USR, filiala Iasi, pentru proza (2005), Premiul „Vasile Pogor” al Primariei Municipiului Iasi pentru activitatea literara (2007), Personalitatea cul­turala a anului (2009), Premiul USR, filiala Iasi, pentru proza (2010), Premiul pentru proza la Colocviul Tinerilor Scriitori (Alba-Iulia, 2011). In 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contributii la imbogatirea patrimoniului cultural francez. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

DAN LUNGU: Nu cred că există scriitor care să nu fie îndrăgostit de cărţi. Să le pipăie, să le adulmece, să le poarte prin toate buzunarele… Aşadar, nici eu nu fac excepţie. Biblioteca părinţilor mei a fost destul de săracă, un raft cu câteva volume, dar care are un halou luminos în memoria mea afectivă. Este, în definitiv, prima mea bibliotecă, din care a supravieţuit o carte hrentuită despre făcutul dulceţurilor şi punerea murăturilor pe iarnă. Pe parcurs, am îmbogăţit-o cu cărţi luate din vagoanele cu maculatură din gară şi cu cele cumpărate din banii de mâncare pentru şcoală, pe care îi primeam zilnic din mâna mamei. Prin liceu, Dumnezeu mi-a pus mâna în cap, cum ar spune tata, şi mi-au fost publicate două pagini de proză în SLAST, Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului. Numai cine a trăit pe vremea aceea ştie ce înseamnă asta. Am primit drepturi de autor de peste 300 de lei. Desigur, am spart toţi banii pe cărţi. M-am simţit minunat!

Apoi a urmat un întreg şir de biblioteci. Am stat luni, ani în biblioteci universitare ca într-o a doua mea casă. De fapt, oriunde găsesc o carte bună mă simt acasă. De aceea nu mi-e frică de călătoriile lungi, care unora le par plicticoase. Este suficient să aplec ochii peste paginile tipărite şi, hop!, intru în locuinţa mea secretă, unde nu mă deranjează nimeni.

Acum am mai multe biblioteci: cea părintească, cea personală, cea de la casa de vară şi…biblioteca de pe laptop. În aceasta din urmă ţin în principal cărţile şi articolele ştiinţifice. Printre cele mai valoroase exemplare pe care le am se numără un volum de poezie al lui Mihai Ursachi ce are o dedicaţie către Tereza Culianu. Cât priveşte carte cea mai dragă, este un manual de citire al surorii mele, pe care am buchisit în copilărie…

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

DAN LUNGU: Imediat ce am un strop de timp liber, citesc. Prefer, desigur, literatura, dar citesc şi multe articole ştiinţifice sau presă. În perioada următoare voi reciti din clasici – Flaubert, Kafka, Musil ş.a. – pentru cursul de scriere creativă pe care l-am început la Iaşi.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

DAN LUNGU: Nu trebuie să o ascundem, literatura română este mult prea puţin cunoscută în străinătate. Arborele genalogic al receptării în diferite limbi este firav, iar numărul traducătorilor este insuficient. Institutul Cultural Român de sub conducerea lui Horia Roman-Patapievici a făcut lucruri admirabile, care începuseră să pună pe orbită internaţională literatura română, însă, după cum ştiţi, lucrurile s-au schimbat, şi nu în bine.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Dan Lungu pe Dan Lungu?

DAN LUNGU: Hmmm, greu de spus… E un autor care poate mulţumi deopotrivă cititorii sofisticaţi şi pe cei simpli, care are umor şi care atacă în romanele sale teme delicate. Dacă ar fi să cred sutele de mesaje primite, e un scriitor care, înainte de toate, nu plictiseşte.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

DAN LUNGU: Mi-ar fi plăcut să cânt, dar urechea mea e la fel de muzicală ca un ghem de lână. Probabil aş grădinări sau aş face sport. Probabil atletism. Adolescent fiind, îmi plăcea să alerg de unul singur kilometri întregi…

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.
Citeste mai mult

Cum sa uiti o femeie

De (autor): Dan Lungu

2.5
(2 reviews)

Acest titlu poarta semnatura autorului. Exemplarele cu autograf sunt disponibile in limita stocului.

Andi si Marga s-au cunoscut intr-o imprejurare ciudata si locuiesc impreuna de un an si jumatate. Sint tineri jurnalisti si lucreaza la acelasi ziar dintr-un oras de provincie, ea la pagina de mondenitati, iar el la investigatii. Desi lucrurile intre ei merg bine, intr-o zi Marga dispare, lasind un sibilinic bilet de adio. In lipsa unei explicatii rationale, Andi apeleaza la un intreg arsenal de strategii ale uitarii. Viata lui se complica si mai mult odata cu intilnirea unui grup de neoprotestanti si cu sentimentul ca Dumnezeu e pe urmele sale. Tot raul e spre bine, iar finalul povestii nu e neaparat fericit, ci doar altfel.

Tulburator si amuzant, infiorat de nelinisti existentiale si cutreierat de psihologii accidentate, Cum sa uiti o femeie este, in acelasi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei si recucerirea inocentei, despre toleranta, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu in ziua de azi.
Citeste mai mult

-5%

18.95Lei

19.95 Lei

Sau 1895 de puncte

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Acest titlu poarta semnatura autorului. Exemplarele cu autograf sunt disponibile in limita stocului.

Descrierea produsului

Andi si Marga s-au cunoscut intr-o imprejurare ciudata si locuiesc impreuna de un an si jumatate. Sint tineri jurnalisti si lucreaza la acelasi ziar dintr-un oras de provincie, ea la pagina de mondenitati, iar el la investigatii. Desi lucrurile intre ei merg bine, intr-o zi Marga dispare, lasind un sibilinic bilet de adio. In lipsa unei explicatii rationale, Andi apeleaza la un intreg arsenal de strategii ale uitarii. Viata lui se complica si mai mult odata cu intilnirea unui grup de neoprotestanti si cu sentimentul ca Dumnezeu e pe urmele sale. Tot raul e spre bine, iar finalul povestii nu e neaparat fericit, ci doar altfel.

Tulburator si amuzant, infiorat de nelinisti existentiale si cutreierat de psihologii accidentate, Cum sa uiti o femeie este, in acelasi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei si recucerirea inocentei, despre toleranta, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu in ziua de azi.
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
0
4 stele
0
3 stele
1
2 stele
1
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Florina56 30/08/2020 19:24
N-am vrut sa citesc nici o recenzie inainte de a citi cartea sau in timp ce, desi am fost ispitita de mai multe ori, pentru faptul ca, in buna traditie a recenziilor, mai nimeni nu se poate abtine de la divulgarea derularii actiunii. Ceea ce nu ma intereseaza sa aflu, oricum editurile fac de multe ori greseala de a rezuma pe coperta 4 subiectul romanelor, de unde trag concluzia ca avem multi redactori de cacao. Asa ca n-am stiut la ce sa ma astept, banuiam un roman de dragoste, iar dupa semi-dezamagirea cu Sint o baba comunista, nici mari asteptari scriitoricesti nu puteam avea.Vreo doua, trei chestii mi-au atras atentia si merita mentionate. In primul rind, felul in care Lungu descrie mirosurile, comparabil cu Suskind - daca-mi permiteti, e absolut fascinant; m-a cucerit de la primul paragraf:Era o lumina soioasa si intregul imobil miroasea a cartofi prajiti. Un miros intrat in tencuiala, care inca de la intrare te invelea, domestic, intr-o aureola olfactiva ca intr-un scamosat halat de casa. Locuiam acolo impreuna cu Marga de un an si jumatate si rareori vreun alt iz reusise sa-si impuna suprematia. Doar un nas fin ca al ei putea depista, in momentele de gratie, concurenta agresiva a mirosului de pensionari indopati cu medicamente. Sau de muraturi imputite, carate cu pasi ingalati pe holul interminabil, pina la lift.Apoi, scriitura la persoana I, pentru care oricum am o afinitate speciala, bate la fund orice alta descriere, dialog sau mai stiu eu ce tehnici narative atunci cind se schimba perspectiva (capitolele sint foarte echilibrate, se trece de la persoana I la a III-a cu o rigurozitate matematica - n-am prea inteles de ce).La fel cum nu sint sigura ca am inteles prezenta mediului neoprotestant, respectiv a lui Set, personajul reprezentativ. Inca incerc sa-mi dau seama care e rolul lui in economia romanului, daca e, asa cum s-ar putea interpreta pe de o parte, solutia dilemei din titlu, salvarea lui Andi, sau e pur si simplu o intimplare, un lucru la fel de normal ca intilnirea cu un amic de pahar, un drum cu autobusul sau o zi de sapa.Iar pentru cei care cred ca exista o solutie la cum sa uiti o femeie, Dan Lungu nu o ofera, macar ca iti ia aproape 400 de pagini ca sa afli asta.
  • 0
Lau34 14/08/2020 16:39
Nici nu banuiam ca de a doua zi aveam sa fiu mai putin singur. Mai mult decit atit, ca in curind voi putea vorbi despre eu ca despre el ca aveam sa incep s-o uit cu adevarat pe Marga.Aceasta marturisire din capitolul 39, penultimul al romanului lui Dan Langu Cum sa uiti o femeie, ne inmineaza o dubla cheie de lectura: pe de o parte reorganizeaza timpul naratiunii intorcindu-ne la evenimentele celei de-a doua zi, deja narate in capitolul 2, iar pe de alta parte ne dezvaluie artificiul compozitional pe care s-a bazat naratiunea si anume identitatea dintre cele doua voci narative: a naratorului-erou al capitolelor impare si a naratorului aparent omniscient din capitolele pare. Autorul insusi a declarat ca si-a dorit sa prezinte timpul ca pe o banda Moebius, de unde simetria perfecta a capitolelor (vocile narative apartinand fiecare unei linii temporale distincte), naratiunea concentrica (romanul incepe cu vizita la pocaiti vizita care, aflam la sfirsit, fusese sugerata de redactorul ziarului unde lucreaza eroul in scopul scrierii unui reportaj) si schimbarea aproape insesizabila de persoane din ultimul capitol. Cum s-ar zice, un Dan Lungu brand-new, care scapa de obsesiile sociologului din Raiul gainilor si Sint o baba comunista pentru a gasi altele, de data asta... scriitoricesti. Dezvoltand tema regasirii de sine, romanul urmareste pe de o parte (capitolele impare) suferintele tinarului Andi, proaspat parasit de iubita, care prin invinuiri, rememorari si depresii incearca sa se obisnuiasca cu ideea, iar pe de alta parte (capitolele pare) descrie experienta pe care o traieste acesta in mijlocul unui grup de pocaiti, o lume la marginea lumii, ciudata, neinteleasa, dar interesanta si prietenoasa. Terapia de vindecare se realizeaza astfel printr-un proces de obiectivare, de distantare: devenind el, eul se redescopera pe sine, trecutul devine experienta iar motivele despartirii devin neimportante: E drept, explicatiile nu au ce cauta intr-o despartire. Nu pot fi decat meschine. Adevarul nu e nicaieri. Oamenii inteligenti simt asta. Fie spun ca pleaca pentru un timp si nu se mai intorc niciodata, fie dispar pur si simplu. Ce sa explici? La ce ajuta?Daca din punct de vedere tehnic, ca sa zic asa, romanul mi s-a parut usor fortat, prea decis sa ilustreze o idee ca sa nu cada usor in artificial, din punct de vedere narativ autorul nu dezamageste nici de data asta, chiar daca i s-a reprosat ca abuzeaza uneori de povestiri care nu prea au legatura cu actiunea (ceea ce englezii numesc red herring). Delicioasa, dupa parerea mea, este povestea care explica etimologia numelui orasului Birlad (de la un cioban care si-a camuflat oile in lazi si le mina cu indemnul birr, lada! )Din punct de vedere stilistic m-a impresionat chiar de la inceput o utilizare fericita a sinesteziei in descrierea atmosferei de pe palierul unui bloc de garsoniere cu o lumina soioasa, care avea o aureola olfactiva ca un scamosat halat de casa. O imagine plastica si amuzanta e aceea a unei domnisoare cu picioare atit de lungi si subtiri incit eroul isi imagineaza ca si le spala intr-o sticla. Uneori, se iveste neasteptat cite o metafora plina de gratie: Margai i se adunase rochia intre pulpe, punindu-i in evidenta linia muzicala a picioarelor... In fine, o comparatie ca o bijuterie priveste un azil de batrini: Imobilul vuia abia perceptibil de soaptele batrinilor, ca o scoica iesita la pensie.Desigur, exista si stangacii destule, generate mai ales de mania autorului de a epuiza imaginea, de a nu lasa nici o margine de mister: Rabdarea moarta miroase a grajd si a lasitate complice, iar cea incrincenata pute groaznic a razbunare si a fals.Asa cum observa Cristina Balinte, Roman pe doua paliere, Cum sa uiti o femeie este si o carte partajata valoric, dar echilibrata prin manevre de ultima ora. Evaziva, de multe ori construita la deruta, in zonele de inceput, isi domoleste pe parcurs multiplele intentii si prinde din ce in ce mai multa acuratete.
  • 0
carla p. 02/11/2013 19:28
ma bucur ca pot cumpara carti scrise de scriitori romani. ,,Cum sa uiti o femeie" are un final,care te va pune pe ganduri...
  • 0

Noi suntem despre cărţi şi la fel este şi Newsletter-ul nostru

Abonează-te pentru a afla rapid care sunt promoţiile zilei, noutăţile şi recomandările noastre.

Ma abonez image one
Ma abonez image one