Cutii

Cutii-le sint micropoeme cotidianiste, secvente inelate de miriapod narativ pe care Catalina Balan si-a tatuat – de la o virsta la alta – biografia. Cu fantasmele, clovneriile, candoarea, dar si cu anxietatea, luciditatea, amareala ei. Intre „daca m-as fi nascut intr-o familie de afaceristi chinezi/ mi-as fi tatuat pe omoplat o libelula” si „ma duc la culcare ca o gospodina din cartea elenei vladareanu/ mirosind a mancare/ decat printesa in arabia saudita/ mai bine in sectorul 3/ la faur/ la capatul lumii” se polizeaza (si) liric o constiinta. - Stefan Manasia

 

Cutii ale timpului, cutii cu senzatii, cu amintiri, cu mirosuri si gusturi, cu dezamagire, pasiune, dragoste sau furie. Cu asteptare si speranta, cu lacrimi in ochi, cu incredere. Cu condimente, cu jucarii, cu frica, cu bucurie. Cu melancolie, cu regret, cu tensiune, cu promisiuni. Cu lumini si umbre, culori, cu liniste. Cu nerabdare, cu aiureala, cu joc, cu mult joc. Cu luciditate. Cu raceala. Cu ea. Cutii. O carte. O poveste. - Cosmin Perta