Cuvinte nescrise este cel mai premiat roman din istoria Republicii Populare Chineze. Autoarea sa, Zhang Jie, a fost nominalizata la Premiul Nobel pentru Literatura.
 

Premii: • Premiul Mao Dun (cel mai important premiu literar din China, 2005) • National Book Award (2003) • Premiul Iiterar-artistic al orasului Beijing (2002) • Premiul National pentru literatura feminina (2003) • Premiul Iiterar Lao She (2002) • Premiul prestigioasei publicatii Xiaoshuo xuankan pentru cel mai bun roman al anului 2002 • Premiul National pentru cea mai vanduta carte (2002).
 

Daca vrei sa intelegi China cu adevarat, trebuie sa pornesti de la acest roman. Cuvinte nescrise spune povestea unor oameni care se intalnesc iar si iar - fii si fiice, mame, sotii, iubite -, de-a lungul unui veac in care tara a evoluat de la stadiul feudal la science fiction, fara oprire. Este o carte minunata, populata de personaje memorabile, o poveste fascinanta, densa ca un poem. Romanul acesta este precum tara mareata pe care o descrie: plin de framantari si profund. Iti atinge sufletul si mintea. Autoarea lui este cea mai mare scriitoare chineza in viata. - Francesco Sisci, corespondent La stampa, Beijing

"Satenii stiau foarte bine ce anume avea mai multa insemnatate in urmatoarea reincarnare: mai intai sa nu te intrupezi intr-un porc, cal, vaca sau oaie... iar, daca te nasti om, sa nu fii iarasi legat de pamantul asta galben la care te tot uiti o viata intreaga cu spatele intors catre cer. Ziceau sus si tare ca „nu te poti lepada de lutul cald care te-a plamadit", dar jinduiau cu totii dupa viata de apoi. Si chiar daca acolo, afara, nu curgea peste tot lapte si miere, de indata ce s-ar fi ivit prilejul sa paraseasca glia, si-ar fi smuls numaidecat o bucata de carne din trup, numai sa se poata avanta orbeste in lume.
Stiind rostul datinilor, Mohe se retrasese in curtea din spate, intr-un sopron de langa gradina de zarzavat, asteptand sa nasca. Dupa atatea nasteri nefericite, acum era chinuita de ingrijorare, de asteptarea lunga si searbada. Se asezase cu picioarele desfacute pe pamantul asternut cu coceni de gaolean, rezemandu-si spinarea de unul dintre stalpii sopronului. Isi ridica inspre soare mainile raschirate, scrutandu-le cu atentie. Degetele pareau umplute cu apa, albe ca ceara si aproape transparente, incat puteai intrezari vinisoarele subtiri cat firul de par si muschii ca niste ite de bumbac. Isi desfacu poalele tunicii si isi mangaie pantecele umflat... tot trupul ii era umflat, ca un vierme de matase ce-si tese lent gogoasa. Se gandi ca in viata de dinainte sigur fusese un vierme de matase, si de-asta in cea de acum nascuse atatia copii. Si, cu chinurile fiecarei nasteri, devenea din ce in ce mai istovita. Isi pipai usor pantecele, simtind pruncul zbatandu-se, si ii venira in minte vorbele pe care Ye Zhiqing i le spuese in gluma: „Arati intr-un asemenea hal, ca tare mi-e ca o sa-ti vina tie randul dupa ce terminam cu taica Wang."
Nu pusese la inima gluma, ea nu iubea nespus de mult viata, dar nici n-o ura, lasand doar lucrurile sa se intample in voia lor. Poate ca, odinioara, iubise cu inflacarare viata, dar oare cand anume? Fusese pret de o clipa, atata cat ii ia unei flori sa imboboceasca si sa piara ofilita. Era o lauza indelung incercata, facuse atatia copii si de fiecare data scapase teafara. Rase. Acelasi raset pe care avea sa-l aiba mai tarziu Xiuchun si-n care se amestecau intelegerea ascunsa a lucrurilor si neputinta, gustul staruitor al amaraciunii si libertatea nestingherita. Bine ca acum era si Ye Zhiqing acasa si nu mai trebuia sa infrunte singura totul, ca-n alte dati, fiindca pe soacra-sa si cumnata-sa nu se putea bizui in caz ca s-ar fi intamplat ceva grav.
Ye Zhiqing avea sa afle, in curand, ca gluma pe care o facuse intr-o doara ascundea ceva mai mult. Desi era o femeie de la tara, Mohe nu pricepea prea bine cat de insemnata era datoria ei de a zamisli un urmas familiei Ye. De fiecare data cand se intorcea de la Changchun, unde studia comertul, Ye Zhiqing tabara ca un tap asupra ei, iar ea, ca femeie, nu se putea impotrivi sa-i stea capra, mai ales in vremurile acelea. Daca aceste silnicii dadeau sau nu randament era o chestiune de natura pur tehnica si care n-avea nimic de-a face cu dragostea. In plus, bietul Ye Zhiqing venea atat de rar pe-acasa! Pentru un barbat in floarea varstei e tortura curata sa aiba o femeie in asternut doar de cateva ori pe an. Mai nimerea el prin vreun bordel de mana a saptea sa-si ostoiasca nevoia, dar, ca student, nu-i dadea mana sa se duca prea des la curve.
Mohe se nascuse intr-o casa incapatoare, acoperita cu tigla, intr-o curte plina de larma si forfota orataniilor si cainilor. Aveau o caruta mare trasa de cai si tineau argati."