Sfantul Paisie de la Neamt (1721-1794) a lasat in urma sa o opera impresionanta, atat carturareasca: numeroase traduceri patristice din greaca veche si din slavona, cat si duhovniceasca: renasterea vietii monahale din Tarile Romane, Rusia si Ucraina. In incercarea de a reliefa anumite aspecte ale operei si vietii sale s-au scris numeroase lucrari despre Cuviosul Paisie Velicicovschi, dar cea mai importanta sursa de informatii despre viata si caracterul unei asemenea personalitati sunt propriile sale scrieri. Dorind sa acopere o lacuna in valorificarea mostenirii literare paisiene, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei publica in doua volume omiliile si corespondenta Sfantului Paisie de la Neamt, efortul de traducere si de cercetare apartinand Doamnei Valentina Pelin. Pentru primul volum au fost selectate cuvintele si scrisorile care nu se regaseau in versiunea romaneasca integrala, fiind in marea lor majoritate needitate, urmand ca in volumul al doilea sa fie cuprinse scrierile care au circulat si in limba romana (unele, inedite).
Cele 18 texte din prezentul volum au fost selectate aproape in exclusivitate din manuscrisele Bibliotecii Noul Neamt (Republica Moldova). Dupa cum marturiseste Dna Valentina Pelin, in efortul traducerii din slavona s-a cautat sa fie redat stilul autorului si specificul limbii romane din acea perioada, pentru a nu fi in disonanta cu textele redate dupa versiunile romanesti de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea. Materialul este organizat pe criteriul cronologic, fiecare text fiind insotit de note explicative, referinte la cele mai vechi copii in slavona si romana, existenta unor ciorne ale Sfantului Paisie, editii si alte informatii lamuritoare. Printre textele primului volum se remarca Scrisoarea despre pericolul uniatiei trimisa preotului Ioan, emotionanta epistola catre ucenicii plecati in Rusia, o „Alcatuire despre Semnul Cinstitei si de viata facatoarei Cruci”, un „Cuvant la Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, sau despre pacea Lui” dar si importanta prefata la editia slavona din 1812 a traducerii „Cuvintelor catre singuratici” a Sfantului Isaac Sirul.
Editia beneficiaza de o prefata scrisa de Domnul academician Virgil Candea care surprinde in urmatoarele cuvinte importanta acestui demers: „Scrierile din cartea de fata aduc deopotriva informatii despre viata si lucrul literar al Cuviosului Paisie, unele incomplet necunoscute pana acum... Cartea de fata este un eveniment in actiunea de publicare in Romania si peste hotare, a scrierilor Cuviosului Paisie de la Neamt. Este o carte de zidire duhovniceasca «folositoare de suflet», pentru credinciosi si un pas insemnat in pregatirea unei editii de Opere complete ale marelui staret. Carturarii vor pretui si comenta informatiile noi cuprinse in scrisori. Iubitorii vechiului scris se vor desfata citind talmacirile ucenicilor Cuviosului. Cercetatorii vor fi recunoscatori celor care s-au ostenit la alcatuirea si publicarea cartii”.