Un roman la patru maini ca o oglinda imensa pusa in fata unei societati stratificate pragmatic, ale carei mize si‑au pierdut pe nesimtite orice dimensiuni metafizice.

 

Proprietara unui trust de presa – o femeie rafinata, devoratoare si cu indecent de multi bani. Un scriitor matur, plin de charisma, insa mistuit de angoasa si de romanul care nu inainteaza. O tanara jurnalista cu viziune si talent, dar cu un trecut care ascunde rani dureroase. Un agent al serviciilor hiperpotent, sub acoperire. Si un personaj absent de o uriasa forta, care ii leaga unii de altii mai mult decat ar putea banui ei insisi. Vocile din Cvartet compun treptat, ca intr-un joc de masti, arhitectura complexa a unui roman in care suspansul creste de la o pagina la alta prin inteligenta constructiei.

 

Daniela Ulieriu si Doina Popescu scriu o poveste la patru maini in care cititorul e purtat de pe vechea strada Xenofon pana intr-un sat din Ardeal, din ritmurile trepidante si noxele Bucurestiului pana in exoticul Bali, din peisajul decadent al extravagantelor dambovitene pana in dezordinea mintilor bolnave. In lumea rocambolesca si fara nimic sfant, rupta parca dintr-un film de Sorrentino, umorul crunt si durerea surda se intrepatrund, iar sinapsele nu ni se destind nici macar o clipa. In prim-plan se afla omenescul insusi, cu tot sublimul si sordidul sau.

 

In Cvartet, Daniela Ulieriu si Doina Popescu strunesc perfect voci auctoriale si registre narative individualizate si recognoscibile, lasand insa personajele sa umble libere. Ritmul alert al textului, senzatia ca e scris visceral si, in acelasi timp, limpezimea frazei si naturaletea cu care autoarele schimba registrele anunta o proza solida si foarte credibila. Ochiul antrenat de imagine al celor doua autoare, care s-au cunoscut in televiziune, transforma proza intr-o docu‑fictiune, materializand imagini vaporoase, difuze si imprumutandu-le trup prin cuvinte. – Roxana Dumitrache, scriitoare