Fragment din cartea "Cvasiobiect" de Jose Saramago:

"Odata terminat in sfarsit cimitirul, a inceput marea operatiune de dezgropare. In prima parte, a fost usor: miile de cimitire existente, mari, medii si mici, erau la randul lor delimitate de ziduri si, ca sa spunem asa, in perimetrul lor era de-ajuns sa se sape pana la adancimea stabilita de trei metri, pentru mai mare siguranta, si sa se scoata tot, metri cubi peste metri cubi de oase, scanduri putrezite, corpuri imprastiate, dezmembrate de zdruncinaturile excavatoarelor, iar apoi sa se puna balastul in sicrie de diferite de la nou-nascut la cel mai zdravan adult, in fiecare turnandu-se niste oase sau niste carne, chiar si amestecate, chiar si doua cranii si patru maini, chiar si o aschie dintr-o coasta, chiar si un san inca ferm si o burta zbarcita, chiar si, in sfarsit, o tandara cat de mica sau dintele lui Buddha sau umarul vreunui sfant, sau ce lipsea din fiola miraculoasa cu sangele Sfantului Ianuarie. S-a declarat principiul ca orice parte dintr-un mort reprezinta mortul intreg, moment din care s-au insirat participantii la infinita inmormantare pornita cu rigurozitate din toate colturile tarii, de la catune, sate si orase, pe drumuri din ce in ce mai largi, pana la reteaua generala de transport si de acolo, prin pasajele construite special, spre drumurile care au ramas cu denumirea de caile mortilor."