Discret, fin, precis, eficient – alb –, fara miscari de prisos, aproape fara sa se simta, Sebastian Sifft opereaza. Poemele lui delimiteaza mici saloane (rezerve de rearticulare a sensului) in care, demn si profesional, dar modest si civil – bland –, poetul trateaza. Adica reconstituie carnea atrofiata, materialitatea in curs de evacuare, luptand impotriva anesteziei sociale. Textele lui imi amintesc de Mazilescu si de Naum, de alchimia lor inaparenta, de munca depusa neincetat, dar mereu parca inainte, pentru a putea sa vorbesti clar o clipa, doua, sa articulezi clar cateva cuvinte – numai prin poezie putem ajunge din nou sa vorbim. Iar poezia e Babel, amesteca limbile, limbajele, lumile. Sebastian Sifft scrie o poezie utila, cu care se poate lucra, de la care se poate porni. - Bogdan Ghiu