In 1952, la incoronarea reginei Elisabeta a II-a, Winston Churchill spunea ca vom asista cu siguranta la o a doua epoca elisabetana, la patru secole distanta. Alegand sa fie incoronata cu numele ei de botez, acolo unde tatal, unchiul, bunicul si strabunicul folosisera, ca monarhi, nume istorice, cu rezonanta, tanara regina s-a asezat intr-o descendenta nu mai putin ilustra. De atunci incoace, cea de-a doua Elisabeta a depasit-o pe prima cu mult in longevitate si a egalat-o in fapte exemplare. Elisabeta I, ultimul vlastar al controversatei dinastii Tudor, a avut, asa cum a spus chiar ea inaintea primei batalii navale pentru Anglia, un trup firav de femeie, dar o inima de rege, transformandu-si patria, dintr-o tara mica, la marginea Europei, in prima super-putere din istoria moderna.