Alchimia, care se hraneste inainte de toate din vise, poarta in sine samânta unei flori ce ne asaza in mijlocul unui univers restaurat, in armonie si pace. Ne aduce in fata ochilor o cetate, cetatea omului si in acelasi timp cetatea lui Dumnezeu, caci scopul vietii in om este transformarea omului in zeu.

Etienne Perrot a scris o carte care nu apartine niciunui gen si niciunei categorii. Ea exprima viata asa cum vrea ea sa se manifeste in individ, sobra si familiara, serioasa sau plina de fantezie si umor. Autorul ne pune in fata unui jurnal de alchimist si ne ofera marturia unui om care, prin iubire, si-a prefacut viata obisnuita in existenta celesta.