De la filosofie la psihanaliza si retur. Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir

Name: De la filosofie la psihanaliza si retur. Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir
Brand: TREI
SKU: 807677

De (autor): Leonid Dragomir , Vasile Dem. Zamfirescu

(0 review-uri)

De la filosofie la psihanaliza si retur. Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir

Recenzie blog.libris.ro

Am citit obesrvațiile de pe coperta a IV-a a cărții De la filosofie la psihanaliză și retur, o consemnare a dialogurilor dintre Vasile Dem Zamfirescu și Leonid Dragomir, resimțind o puternică familiaritate. Leonid Dragomir vorbește despre atmosfera de la Facultatea de Filosofie, din primii ani după revoluție, atunci când psihanaliza și profesorii care ofereau cursuri opționale dedicate unor teritorii de cercetare și cunoaștere considerate tabu sau chiar condamnate în perioada comunistă, edificau o atmosferă de efervescență intelectuală care cu siguranță că a marcat acele generații. În ciuda faptului că nu am mai prins cursurile susținute de profesorul Zamfirescu și că fascinația studenților pentru psihanaliză s-a mai domolit după anii 2000, atunci când am intrat la Facultatea de Filosofie, am regăsit , din fericire, chiar dacă poate nu la proporția și la intensitatea pe care o evocă Leonid Dragomir, acea atmosferă magnetizantă, entuziastă a discuțiilor de seminar coordonate de un profesor abil: un profesor capabil să asculte, fără să critice autoritar și să judece stângăciile neofiților, să ordoneze discursul constructiv, să încurajeze dezbaterea și să genereze o anumită emulație intelectuală care depășea sălile de curs sau de seminar și se prelungea firesc, pe banca din curtea facultății sau în nemuritoarele baruri din apropiere. Tocmai această familiaritate în raport cu observațiile lui Leonid Dragomir mi-a confirmat faptul că măcar unii dintre coordonatorii de seminar pe care i-am întâlnit, mulți dintre ei aparținând exact generației de care vorbește Dragomir au reușit să valorifice și să poarte mai departe spiritul unor maeștrii aleși, să asigure o oarecare continuitate a unei tradiții intelectuale. Și pentru că nu am avut ocazia să întâlnesc prea mulți dintre acești maeștrii, a căror contribuție a fost decisivă în a stabili o punte între generațiile decimate de comunism și cele cultivate în deplină libertate de gândire, să citesc o carte de dialoguri cu unul dintre titanii intelectuali contemporani mi s-a părut o alegere firească. Vasile Dem Zamfirescu poate fi considerat un asemenea titan, fără a abuza de acest calificativ, prin proiectul intelectual durabil pe care l-a reușit: acela de a fundamenta, a populariza și a întări școala de psihanaliză românească, asta însemnând nu doar predarea și editarea de cursuri universitare, ci și coordonarea asociațiilor profesionale și asigurarea accesibilității lecturilor esențiale în domeniul psihologiei, psihanalizei și psihoterapiei (Vasile Dem Zamfirescu este fondatorul Editurii Trei, una dintre cele mai importante edituri dedicate promovării profesionale ale acestor domenii).

Cartea de interviuri realizate de Leonid Dragomir recompune biografia profesională dar și pe cea personală a lui Vasile Dem Zamfirescu, pornind de la discuții centrate în jurul contribuțiilor intelectuale ale profesorului bucureștean. Interviurile explorează, respectând ordinea cronologică a apariției, temele lucrărilor profesorului Zamfirescu, dovedindu-se însă adevărate porți pentru a analiza parcursul dezvoltării intelectuale și personale a psihanalistului. De la primele opere redactate în perioada în care lucra la Institutul Academiei, opere precum Etică și psihanaliză sau Etică și etologie și până la lucrarea care desăvârșește activitatea autorului la intersecția dintre psihanaliză și filosofie (e vorba de Filosofia inconștientului), toate marchează atingerea unei noi trepte în dinamica activităților sale de cercetare, dar și expresia unor opțiuni morale, atâta timp cât preocupările intelectuale de tinerețe ale lui Vasile Dem Zamfirescu au căutat să ocolească permanent colaborarea cu Securitatea și compromisurile impuse de regimul dictatorial. În interviul amănunțit condus cu spirit critic și provocator pe alocuri, de Leonid Dragomir, Vasile Dem Zamfirescu vorbește despre momentul descoperirii psihanalizei (corelând-o cu o revoltă împotriva autorității, bazată pe o atracție a fructului oprit în anii 60), despre atracția pentru Școala de la Frankfurt (care a căutat să împletească marxismul cu psihanaliza), despre relația cu cei doi maeștri: Constantin Noica și Eugen Papadima și inițierea în filosofie și psihanaliză, despre experiența de traducător, dar și despre statutul psihanalizei astăzi, despre evoluția și criticile care s-au adus acestei orientări terapeutice, despre momentele de îndoială, despre reușite și eșecuri. Discuția evoluează, de fiecare dată, din sfera biografică spre sfera ideativă generală, atingându-se probleme precum: continuitatea dintre morala naturală și culturală, relația dintre suflet și spirit, raportul dintre psihanaliză și marxism etc.

Dincolo de amănuntele inedite despre personalitățile marcante întâlnite de Vasile Dem Zamfirescu, dincolo de explorarea unui destin intelectual de excepție interviurile realizate de Leonid Dragomir dezvăluie câteva elemente interesante legate de maturizarea profesională și personală ale psihanalistului, o maturizare care pare să stea nu doar sub semnul unei împliniri armonioase, ci și sub semnul unor sincope și renunțări, sub semnul dobândirii unei atitudini mult mai degajate și mai senine față de propria persoană dar și față de domeniile de interes. În această atitudine probabil se simte cel mai bine felul în care Vasile Dem Zamfirescu a reușit să integreze principala pildă a psihanalizei despre care vorbește intervievatul: nu depășirea condiției umane, ci asumarea ei.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro

Citeste mai mult

De la filosofie la psihanaliza si retur. Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir

De (autor): Leonid Dragomir , Vasile Dem. Zamfirescu

(0 review-uri)

Exemplarele disponibile cu autograf au fost epuizate!

Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir

La Facultatea de Filosofie din Bucuresti unde eram studenti exista pe atunci multa libertate in alegerea cursurilor pe care doream sa le urmam. Se afisa la inceputul anului universitar o lista a cursurilor obligatorii si optionale, acestea din urma fiind majoritare. Asa am descoperit cursul de Psihanaliza filosofica al profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, despre care stiam vag ca fusese unul dintre discipolii lui Constantin Noica. Atmosfera de libertate in care ne miscam se regasea in totalitate aici. Cursul ne interesa atat prin continutul lui — care adolescent n-a fost fascinat de psihanaliza! — cat si prin rigoarea si claritatea expunerii. Desi nu mai predase pana atunci, Vasile Dem. Zamfirescu era cu adevarat profesor. Seminariile erau insa ale noastre. Aici se iscau polemici, se propuneau interpretari insolite, se scriau si se citeau eseuri inspirate de noile probleme si lecturi. De obicei depaseam limitele temei propuse, astfel incat totul ar fi putut degenera intr-un dialog al surzilor sau in divagatii sterile daca n-ar fi existat polul magnetic: profesorul. Nu numai ca el aducea, cu mult tact, discutia pe fagasul normal, la obiect, dar opiniile noastre, oricat de indraznete, vizau direct sau indirect aprobarea lui. Aceasta uneori venea, alteori nu, dar ceea ce conta pentru noi era faptul de a ne sti ascultati. Simteam ca el poate sa vada in spusele noastre sau dincolo de ele personalitatea noastra intreaga. De aceea voiam sa dam totul in acele seminarii care treceau atat de repede, desi discutiile se prelungeau in pauze si dupa incheierea lor.

Cuprins/

Cuvant inainte
Dupa douazeci de ani

Descoperirea psihanalizei ramane si pentru mine un mister
Un psihanalist activ nu se dezvaluie
Interesul meu pentru psihanaliza l-as plasa intr-o revolta impotriva autoritatii
In psihanaliza actuala modelul mecanicist–materialist a cazut in desuetudine
O persoana care a trecut printr-o analiza reusita are un singur reper: ea insasi
Nici Freud nu a scapat de a fi psihanalizat cu mijloacele pe care el insusi le-a creat

Exista o considerabila continuitate intre natura si cultura care ne face sa supravietuim
Daca n-ar exista aceasta morala naturala, inscrisa in codul genetic, ni s-ar cam dizolva valorile etice
N-avem nevoie de Thanatos ca sa explicam misterul raului
Marx m-a preocupat mult si datorita aflarii analogiilor cu psihanaliza
Marxismul nu este un umanism

Psihanaliza freudiana este un fel de pandant al filosofiei vietii
Psihanaliza se refera la inconstientul psihic, marxismul, la cel social
Freud, ca medic si psihoterapeut, arata ce efecte nefaste au constrangerile culturale asupra sufletului
In creatia artistica este vorba de o intalnire fericita intre suflet si spirit
Nu e usoara intalnirea cu sentimentele negative fata de persoanele dragi si asumarea lor
Nietzsche a fost poate singurul filosof pe care psihanalistii l-au recunoscut ca anticipator
Blaga reprezinta momentul in care constiinta filosofica romaneasca atinge un nivel inalt intemeindu-se pe orientarile abisale
Natura contine spirit; omul este o fiinta culturala de la natura
Noica a stiut sa nu-mi reprime impulsurile, ci sa le integreze intr-o dimensiune reflexiva

Cea mai mare invatatura pe care am primit-o de la Constantin Noica a fost de a fi uman in cultura
Aparitia lui Noica a fost salvatoare atat in viata mea, cat si a altora
Discutia cu Noica nu cobora niciodata intr-un cotidian fara idee
Era imposibil sa nu renunt la marxism, vazand ce mod de organizare sociala a generat aceasta filosofie
Despartirea de maestru este inevitabila din clipa in care incepi sa te gasesti pe tine insuti

A face psihanaliza, a te lasa psihanalizat este un act initiatic
Marile noastre personalitati mor pe soclurile pe care le-am asezat
Am ajuns in Occident prea tarziu pentru a mai invata ceva esential
In viata unui psihanalist apar si momente de indoiala, tot asa cum in viata unui credincios exista momente de indoiala
Revolta impotriva tatalui a fost si a ramas una dintre particularitatile psihicului meu
Talentul artistic este un domeniu care se refuza investigatiei psihanalitice
Multe dintre beneficiile psihanalizei apar dupa incheierea analizei si nu chiar pe parcursul ei
Psihanaliza este chiar opusul ideologiei

Psihanaliza poate sa furnizeze material pentru un demers filosofic
Nici macar orgoliul cel mai patologic nu se mai incumeta astazi la realizarea de sisteme filosofice
Spiritul inconstient ni-l putem imagina ca si cum am patrunde in zona mumelor sau a ideilor platoniciene
Exista o zona autonoma a spiritului creator, care nu este afectata de un demers psihanalitic
Psihanaliza se afla intr-o zona de mijloc, intre stiinta si arta
Scopul psihanalizei este de a spori constiinta chiar cunoscandu-i putinatatea, slabiciunea

Orice psihanaliza are o incarcatura religioasa
Inconstientul este o zona foarte activa, de care daca nu tinem cont nu putem calatori fluent in lumea exterioara
Psihanaliza freudiana este o cautare a profanului in sacru, pe cand la Jung este o cautare a sacrului in profan
Demersul de reflectie asupra inconstientului nu poate fi inchis

Fenomenul romanesc mi se pare foarte impregnat de contributia inconstientului
si eu am avut iluzia ca Occidentul, daca ne va integra, va reusi sa schimbe lucrurile la noi
Cultura romana are in fata momentul psihanalitic
In psihologie, in general, si in psihanaliza in mod special, drumul spre obiectivitate trece prin subiectivitate
Psihanaliza odata amorsata nu se mai opreste niciodata
Acceptarea faptului ca psihanaliza reprezinta una dintre cai, nu calea, inseamna mantuire, normalitate
Psihanaliza n-a promis niciodata fericirea 144De la filosofie la psihanaliza & retur

Anexa
In Romania, secolul XXI va fi psihanalitic sau nu va fi deloc
In situatii-limita este greu sa ramai in interiorul sistemului si in acelasi timp sa-l critici radical
Ceea ce mi se pare mie ca nu prea reusim noi, romanii, este sa ne asumam trecutul cu partea lui umbrita
Psihanaliza nu este opusa in principiu religiei
Din fericire, sau din pacate, nici psihanaliza n-a reusit sa epuizeze misterul psihicului uman.