Nicolae Ceausescu se credea etern in fruntea Romaniei. In plus, ca si Maresalul, Nicolae Ceausescu nu se gindea la bunastarea propriei persoane. Nu a existat un cont Ceausescu sub o infatisare amintind de Fondul Antonescu. Au existat, in schimb, conturile Securitatii. Fie ale ofiterilor sub acoperire, fie ale ofiterilor care lucrau in domeniul economic. La o adica, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legatiilor din capitalele de tari neutre din 1943-1944, si chiar cu Fondul National. Pentru ca, indiscutabil, ca si banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securitatii apartineau poporului roman.

 

Fondul Antonescu a existat! Crearea lui dovedeste grija Maresalului Antonescu pentru interesele tarii puse mai presus de interesele personale. Nici o marturie, niciun document nu ne lasa sa intelegem ca, in timp ce se preocupa de plasarea Tezaurului B.N.R. la adapost, de constituirea Fondului National din Elvetia, Maresalului Antonescu i-a trecut o clipa prin cap sa-si puna si el deoparte ceva parale. Tot gratie documentelor tiparite dupa 1989 stim acum ce s-a ales din banii strinsi cu grija de Maresal si pusi in banca din Elvetia pentru ca elita romaneasca, plecata din tara dupa venirea rusilor, sa poata exista si activa.