…analizele de genul celei intreprinse de Darko Tanaskovic vor fi interesante pentru cititorul roman si vor oferi subiecte de meditatie.
In fond, Turcia de azi este statul prin excelenta oriental si occidental deopotriva, dupa cum in trecut a fost locul de raspantie al unor culturi turcofone, arabe, slave sau latine din jurul Marii Mediterane si Marii Negre. Este Turcia in Europa sau este ea o tara a Asiei Mici (asa cum spunea, in anul 2007, candidatul la presedintia Frantei Nicolas Sarkozy)? Este, sau ramane, Turcia un stat-natiune sau mostenirea sa imperiala se va dovedi, in timp, mai puternica? Iata intrebari care deschid o paleta vasta de raspunsuri. - Adrian Cioroianu

De ce se vorbeste din ce in ce mai des de Ataturk si de Turcia lui Erdogan? Este momentul regandirii istorice prin impunerea in mentalul societatii turce a rolului determinant avut de Imperiul Otoman? Ramane primul presedinte al Republicii liderul de necontestat, marele reformator, omul care i-a dus pe turci pe drumul catre Europa sau se contextualizeaza trecutul epocii sale, acesta fiind vazut mai mult ca un oportunist iar reformele preluate de la occidentali ca un afront adus lumii islamice? Raspunsul il vom gasi in volumul semnat de Darko Tanaskovic, De la neo otomanism la erdoganism plecand de la un criteriu numeric si anume Recep Tayyip Erdogan l-a depasit ca numar de ani pe Mustafa Kemal Ataturk in fruntea statului turc.
Traducerea acestui volum in limba romana merita salutata si apreciata. In Romania, numarul istoricilor specializati in relatiile, raporturile romanilor cu Imperiul Otoman/Turcia este nesemnificativ. Paradoxal, dintre toate statele cu care avem raporturi, cu turcii sunt dintre cele mai vechi! Ca atare, cunoasterea, studierea Imperiului Otoman, fost tricontinental, aflat in razboi sau raporturi de suzeranitate cu el, relatiile pozitive de dupa primul razboi mondial, (parteneri in Pactul Balcanic, in NATO azi) dar si mai important ca principal partener economic dupa Uniunea Europeana, ar trebui sa ne preocupe in a ne apleca spre studiul turcologiei. Nu voi relua aici importanta istorica a raporturilor avute de-a lungul istoriei cu Imperiul Otoman/Turcia nici cat de importanta este cunoasterea strategiei privind Balcanii a presedintelui Erdogan. Turcia este o putere regionala iar Romania graviteaza in perimetrul sau geografic. Volumul semnat de Darko Tanaskovic, reputat specialist privind mentalitatile si practicile religioase islamice, ne dezvaluie o Turcie in schimbare, o consolidare a actualei puteri, o veche viziune remodelata privind Balcanii si Orientul Apropiat. - Ionut Cojocaru
Fragment din cartea "De la neo-otomanism la Erdoganism" de  Darko Tanaskovic

"Sfarsitul mileniului 2 si inceputul celui de-al treilea au fost marcate de schimbari mondiale tulburatoare si rapide. Dupa sfarsitul Razboiului Rece, caderea zidului Berlinului si destramarea federatiilor socialiste, triumfalismul global al conceptului liberal al globalizarii, orientat spre profit, a castigat teren, proiectand o balanta unipolara a puterii si influentei pe scena internationala. Curand, a devenit clar ca logica ordinii mondiale, asa cum s-a intamplat si in trecut, nu poate fi simplificata la un singur adevar, sau la o unica putere. Intre socurile politice, energetice, de mediu, demografice si financiare, omenirea s-a cufundat intr-o criza sociala si morala de anvergura. Dinamica acesteia a dat nastere si forma unei lumi multi-polare, cu noi centre de putere economica si politica, cu noi configuratii de rivalitati si aliante in relatiile internationale, atat in termeni globali, cat si regionali. Pierzandu-si scopul si intelesul original, Grupul celor Opt (G 8) devine G 3, apoi G 20. Deciziile importante nu mai pot fi luate fara Rusia, sau China, dar nici fara Brazilia, sau India... Teza lui Huntington privind „conflictul civilizatiilor", desi utila in a ne reaminti de aspectul, oarecum uitat, al civilizatiei din structura lumii noastre, in chip de explicatie absoluta, ideologizata, a functionarii relatiilor internationale, se dovedeste insuficienta intr-o lume mult mai complexa decat o harta a constructiilor ontologice ale civilizatiilor. Ca si fenomen (de suprafata?), doar interactiunea dintre civilizatiile crestina si islamica a capatat o forma mai definita, ceea ce constituie adevaratul subiect si punct de concentrare al lucrarii Clash of Civilisations."