O piesa rara : jurnalul unei tinere bucurestence din lumea buna in anii primului razboi mondial.
O fiinta rara si ea : frumoasa, inteligenta, bogata, curajoasa, muncitoare, frivola si serioasa, fericita
si distrusa.

In aceste pagini dezarmant de sincere si vii, Arabella Yarka se povesteste nu doar pe sine, ci si Bucurestiul fara griji care avea sa cunoasca bombardamentul, refugiul masiv in Moldova, spitalele de pe front, haosul lasat de arme in urma lor. Infirmiera voluntara, apropiata de Familia regala si apreciata de medicii din Misiunea franceza, Arabella noteaza febril zilele de tensiune, elanurile inimii, meditatiile insingurate asupra destinului, peisaje de ses si de munte, scene de moravuri. Aceasta obisnuita a saloanelor, surprinsa de intrarea tarii in razboi, e obligata sa-si poarte singura de grija si sa se descopere. Experienta ei feminina asumata elimina destule prejudecati, oferind si o imagine proaspata, nuantata a Romaniei aflate intr-una din marile inclestari ale istoriei.

Cei ce ne cunosc arhivele nu mai spera sa gaseasca in ele memorii sau jurnale inedite de la inceputul secolului XX. Textul Arabellei Yarka – despre care unii au auzit, dar cei mai multi nu l-au citit – ar fi printre ultimele inca necunoscute si de interes national, daca nu chiar ultimul document de acest fel. E drept ca va fi fost mic tirajul cartii aparute

in franceza la Bucuresti in 1937, iar numele autoarei si titlul nu-i puteau inspira nici unui bibliotecar obisnuit atita « credit
istoric », incit sa achizitioneze volumul cu ochii inchisi, sigur ca-i ofera posteritatii informatii si perceptii de prima mina despre Romania Marelui Razboi.
Dar nu e asta singura pacaleala careia i-au cazut victime spiritele riguroase, invatate cu cartile. si cititorii mai « literari » trebuie sa fi ramas perplecsi : unde s-o plaseze, cum s-o trateze pe « cocoana asta » a carei proza nu cadra cu gusturile si practicile « moi » ale clasei ei, al carei teribil talent nonconformist impungea tocmai limitele unei civilizatii prea inchistate in ograda ei, si asta in timp ce propriul sentimentalism – de care mai si ridea ! – o ducea atit de devreme in pragul instrospectiilor psihanalitice ? si-apoi, uriasa complicatie creata de optiunile
« subiective » ale duduii, care idealizeaza orice ii incalzeste inima, dar e in stare sa distruga mituri nationale pentru ca le cerceteaza mult prea de aproape si le cintareste cu masuri mult prea universale, diminuind de-a valma guvernanti, diplomati, militari de prestigiu ! Pe scurt, un preaplin de suflet, de creier si de onestitate, toate feminine, adica « o belea ».
Culmea, majoritatea romancelor scolite stiu ca femeile de-aici au fost prezente active si interesante in viata tarii uneori cu mult inaintea celor din vestul Europei. Dar, cu citeva notabile exceptii apasat literare – Elena Vacarescu si Martha Bibescu,
de pilda –, la indemina au avut mai ales biografii, texte care rezuma si fac apel la imaginatie. De data asta, in De pe o zi pe alta, au si proba vitala : adevarul miscator, ce nu se dorea literar dar care atinge performante literare, al unei conationale stapina pe inima si judecata ei acum o suta de ani.

Adina Keneres
Figuri&clipe