Aceasta lucrare analizeaza in profunzime modalitatile in care legiuitorul roman a inteles sa organizeze declansarea procedurii insolventei, precum si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o cerere introductiva formulata de oricare dintre persoanele care au calitate procesuala activa recunoscuta de lege in acest sens. Solutiile propuse sunt analizate temeinic atat prin prisma considerentelor doctrinare, cat si prin cea a unei jurisprudente bogate, fiind punctate argumentat, acolo unde este cazul, neconcordantele sau omisiunile noii legi.

Autorul, cu o vasta experienta de judecator si o pregatire solida in domeniul insolventei, reuseste sa ofere un instrument util practicienilor, si nu numai, monografia avand, de asemenea, si natura unei calauze in domeniul insolventei, abordand detaliat, in 8 capitole, istoricul insolventei si evolutia reglementarii institutiei, principiile, caracterele, obiectul, scopul, jurisdictia, participantii, conditiile aplicarii si deschiderea procedurii, ultimul capitol fiind rezervat unei analize comparative a procedurii generale si a celei simplificate.