X
Categorii:
inchide meniul
Proaspat scoase din tipar
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Declaratie de iubire (ed. de lux) - Gabriel Liiceanu

4.8

60.8  Lei 64  Lei

sau 6080 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: HUM978-973-50-4620-0

An aparitie: 2015

Autor: Gabriel Liiceanu

Categoria: Literatura contemporana

Colectie: Humanitas Clasic

Editura: HUMANITAS

Format: 205 x 145 mm

Nr. pagini: 392



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi – pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori! –, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.
Despre asemenea oameni este vorba in aceasta carte. Ei poarta numele de Monica si Virgil Ierunca, Noica sau Cretia, Sebastian sau Dragomir, Henri Wald, Andrei Plesu sau Horia Bernea. Cu exceptia lui Mihail Sebastian, pe toti ceilalti i-am intalnit in carne si oase si ei sunt cei care mi-au construit sau mi-au influentat destinul.

- Gabriel LIICEANU

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
4.8 (4 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Silvia_C 02/27/2021
”Fiecare om își alcătuiește de-a lungul vieții un edificiu afectiv”. ”Declarația de iubire” a lui Gabriel Liiceanu (edificiu afectiv al vieții sale) se desfășoară într-un cadru cultural (filozofie, literatură, pictură, chiar medicină) având drept ținte oameni care i-au influențat destinul: Mihail Sebastian, Constantin Noica, Alexandru Dragomis, Petru Creția, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Steinhardt, Petre Țuțea, Mircea Ivănescu, Horia Bernea, Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Henri Wald, Walter Biemel, Dan Setlacec. Despre fiecare dintre aceste ”personaje astrale” este vorba în carte, fiecare cu urmele lăsate în viața scriitorului, dar și cu contribuția acestuia la fixarea contururilor vieții lor, în calitatea sa de mijlocitor între ei și lume. Astfel, Gabriel Liiceanu se consideră ”un constructor de socluri pentru gloriile altora”.

Simona66 08/31/2020
"Tacerea cartilor si rugamintea lor nerostita. Ele nu-si pot cere 'dreptul de a fi deschise'. Cartile nu fac greva, pentru a fi citite. Tot ce pot face este sa ceara indurare din partea cititorului care nu este inca. [...] Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros, nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este 'cea de toate zilele' ca piinea, ca apa, ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a minca atunci cind iti este foame. Intilnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt, 'se poate' si fara."

Lau34 08/26/2020
Am admirat mereu la Gabriel Liiceanu respectul sau nedisimulat atat pentru inaintasi, cat si pentru congeneri sau tineri. Si acest volum vorbeste despre admiratie si respect mai mult ca oricare altul.Desi editia 2015 este imbogatita cu texte noi si alte cateva portrete, in inima mea ramane editia din 2001. Pentru ca in ea era inclus si cel mai frumos eseu despre dragostea pentru carti. "Dans cu o carte" de Gabriel LiiceanuCum patrunde spiritul in lume? Pe ce canale o idee aparuta in intimitatea mintii cuiva ajunge sa cuprinda lumea sa o inalte sau sa o distruga?De aici miracolul cartilor: cum pot ele, cu inaparenta lor, sa ne mute din locul in care sintem?Senzatia ca, odata intrate in lume, cartile lucreaza in clandestinitate. Lor li se potriveste felul in care Hamlet vorbeste despre fantoma tatalui sau: old mole, cirtita batrina". Ea scoate la lumina intr-un tirziu rezultatul faptei sale desfasurate intr-o regiune a lumii pe care noi nu o cunoastem.De aceea autorii sint agentii cei mai secreti ai lumii: nu e limpede nici cum actioneaza ei, nici asupra cui, nici ce rezultate dau; si nici macar nu e limpede ca ceea ce se intimpla in lume e rezultatul nemijlocit al faptei lor. Sigur este doar ca, ascunsi de ochii lumii sau uitati, ei lucreaza pe termen lung.Privite, cartile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodata spre tine. Ca intr-o medievala iubire, tu trebuie, intotdeauna, sa le cauti si sa te duci catre ele. Fiinta lor este asteptare pura. Le va deschide cineva pentru a le face, astfel, sa inceapa sa fie?Tacerea cartilor si rugamintea lor nerostita. Ele nu-si pot cere dreptul de a fi deschise". Cartile nu fac greva, pentru a fi citite. Tot ce pot face este sa ceara indurare din partea cititorului care nu este inca.Cind privesc peretele unei biblioteci, imi vine in minte scena balului din Razboi si pace. Doamnele aliniate, asteptind, de-a lungul peretelui. Spaima Natasei ca nimeni nu o va invita la dans. Expresia incremenita a chipului ei, gata deopotriva si de deznadejde, si de extaz". Iar apoi, printul Andrei care se apropie si ii propune un rond de vals". De cind te asteptam", pare ca spune Natasa, iar zimbetul i se iveste pe fata in locul lacrimilor ce statusera sa o podideasca". Si, speriata si fericita", isi sprijina mina pe umarul printului Andrei.Splendid in scena aceasta este ca printul Andrei o descopera pe Natasa din intimplare, pentru ca discutia la care participa il plictiseste si pentru ca, in fond, Bezuhov e cel care-l roaga sa o invite pe Natasa. Ochii printului trecusera inainte peste ea, fara ca el sa o vada. Ar fi putut tot atit de bine, hotarindu-se sa danseze, sa o invite pe verisoara Natasei, pe Sonia, sau pe cea mai frumoasa femeie a Petersburgului, pe contesa Bezuhova, care de altminteri deschide balul. Printul o alege deci din intimplare pe Natasa care asteapta tremurind.Dar alegind-o si dansind cu ea, Bolkonski descopera ca, din toate femeile care luau parte la cel mai stralucitor bal al anului, Natasa, o fetiscana inca, cu bratele ei slabe si urite", era cea mai frumoasa. Ascunsa pina atunci in multimea indistincta a doamnelor din sala de bal, frumusetea ei devine dintr-o data, prin alegerea lui Bolkonski, vizibila. Printul, care era, spune Tolstoi, unul din cei mai buni dansatori ai timpului sau", o ridica, prin alegerea lui, pe soclul propriei ei splendori. Abia aleasa si abia dansind, Natasa devine aparenta in frumusetea ei.Cartile aliniate, asteptind, de-a lungul peretelui. Privirea distrata care trece peste ele, fara sa se hotarasca asupra uneia anume. Apoi mina care se intinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul poate incepe. Dans cu o carte.Ii e totuna unei carti in ce imprejurari va fi deschisa: intr-o biblioteca, intr-o chilie, pe masa de studiu de acasa, in pat, in tramvai, sub un felinar, in tren. Important este ca ea sa fie citita si, astfel, sa fie mintuita de aparenta de simplu obiect ratacit printre alte obiecte. Pentru ca oricit de aratoasa ar fi, cartea nu exista inca in simpla ei materialitate. Ea nu este un obiect, ci un obiect de citit si, astfel, singurul corp spiritual existent pe lume.Librarii, domnul meu, sint cei mai mari codosi, in fiecare zi ii imping pe oameni in bratele cite unei carti. Si unde mai pui ca dupa noptile petrecute in tovarasia unor asemenea iubite ramii nu numai vlaguit, dar si cu mintile ratacite."Shakespeare, Hamlet, actul II, scena 2 (replica apocrifa).Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros, nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este cea de toate zilele" ca piinea, ca apa, ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a minca atunci cind iti este foame. Intilnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt, se poate" si fara ea.Inseamna atunci ca nevoia de carte" e rezultatul unei domesticiri, al unui elevage, al unei crescatorii de oameni". Cei care ajung sa aiba nevoie de carte sint crescuti si antrenati de un crescator" si ei se nasc inauntrul omenirii asa cum se naste o rasa noua de caini sau de cai.Gindul lui Platon despre neajutorarea cartii: odata aruncata in lume, ea se desparte de autorul ei si intra in tacerea tautologica a textului; ea nu poate nici sa pledeze in apararea adevaratului sens si nici sa se ascunda atunci cind este cazul. Logosul scris intra in lume fara asistenta tatalui sau. Nimeni nu mai este linga el pentru a-l putea apara.Iar autorul, care pare sa vorbeasca prin text, odata ce s-a despartit de el, intra la rindul lui in tacere. Expusa si parasita, cartea se misca in toate directiile" si este obligata sa suporte tot ceea ce se poate imagina in intervalul dintre un act de iubire si un viol, dintre sensul rastalmacit si suprema inteligenta.A crede pe cuvint." - Daca am putut creste in timp este pentru ca ne-am crezut, unii pe altii, pe cuvint. Orice carte este un principiu de economie. Ea depoziteaza experienta facuta de altul si astfel ma scuteste de reiterarea ei. Cuvintele si-ar pierde rostul daca fiecare ar trebui sa faca pe cont propriu ceea ce altii au facut deja inaintea lui. Daca am trai experimentind la tot pasul in chip originar, atunci vietile noastre ar trebui sa aiba virsta omenirii. Si invers, omenirea nu ar fi depasit niciodata experienta pe care o face un om intr-o viata, daca noi nu am fi crezut pe cuvint". Pentru a inainta in istorie, oamenii au trebuit sa se creada pe cuvint, adica sa scrie carti si sa le citeasca. Prezumtia de buna-credinta de care beneficiaza fiecare autor. Tocmai pentru ca omenirea a avansat crezind pe cuvint", a minti cu ajutorul cuvintului scris este un atentat la adresa umanitatii.Definitii ale cartii. De ce citim?Justificarea igienica (Noica) Pentru ca nu numai trupul, ci si spiritul poate fi nespalat", cititul este un mijloc de a-ti face toaleta in ordinea spiritului. Cartea ca element central in igiena mentala. Spiritul are si el nevoie de o dieta; el arata" dupa cum il hranesti. Cum poti sa te indobitocesti necitind.Citim pentru ca sintem fiinte de interval Tutea: in afara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca nu au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta." Cind ne reprezentam spiritul pur cu ajutorul undei si al luminii, noi continuam sa facem apel la corporalitate", fiind de fapt incapabili sa intelegem instantaneitatea comunicarii intr-un sistem in care corpul nu exista. Privit de la acest nivel, cuvintul scris si vorbit este o reparatie ingenioasa a starii de dizgratie (dar bolovanos si caznit, daca e comparat cu locul de unde am cazut), iar cartile, in raport cu comunicarea divina, nu sint decit cirje improvizate in mersul catre un absolut iesit din raza nemijlocirii.Principiul dezdepartarii Cartea e un mijloc de a sta de vorba cu departele tau" (Noica). Cartile sint scrisori mai groase scrise prietenilor" (Jean Paul).In ambele cazuri este vorba de telecomunicatie, de anularea departarii. Datorita cartii pot sta de vorba cu cel care nu e linga mine. Pot fi contemporan cu un ginditor latin care a trait cu doua milenii in urma sau pot sta de vorba cu cineva care nu s-a nascut inca. Pot deveni, ca cititor sau autor, contemporan cu omenirea toata. Sau, datorita cartii, pot sa ma intilnesc" cu cineva care locuieste pe cealalta fata a planetei. In toate aceste cazuri autorul scrierii si primitorul ei nu se cunosc si, cel mai adesea, ei se intilnesc venind din lumi si din epoci diferite.Ideea lui Sloterdijk ca umanismul a aparut ca o telecomunicatie nascatoare de prietenie in mediul scrierii. Cultura umanista este in mod esential epidemie erotica avind ca virus cartea. Orice pagina scrisa este o seductie la distanta", o erotica a departarii".Toata cultura Apusului, spune Sloterdijk, este bazata pe o posta catenara". Inaugurali fiind, grecii n-au imaginat niciodata lucrul la care aveau sa dea nastere. Ei n-au stiut ca sint la inceputul unui lant de scrisori mai groase" care vor traversa si circumscrie un spatiu spiritual numit Europa. Ei nu stiau ca inventa un continent scriind scrisori prietenilor din Italia si, prin ei, intregii modernitati.Umanismul se bazeaza pe:1. Ideea ca spiritul poate fi cultivat (instructie, pedagogie, paidee, educatie etc).2. Ideea ca spiritul poate fi depozitat. Metoda de depozitare a spiritului este cartea. Depozitul de spirit" se numeste biblioteca.3. Ideea ca edificiul uman depinde de calitatea caramizii din care e construit. Lumea poate fi deci schimbata prin modelarea spiritului, prin iluminarea" lui, asadar prin carti.Cartile si ideile depozitate in ele devin mijloacele de realizare a sintezei culturale si politice a unei comunitati si, la limita, a intregii omeniri. Natiunile moderne asa s-au nascut: prin scrisori groase" scrise de o mina de oameni concetatenilor lor si prin altii multi, numiti profesori", care descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" (Sloterdijk).Proiectul umanist este un proiect culturalist" avind in centrul sau cartea.Dezavantajul cartii, faptul ca trebuie deschisa (ceea ce, in pofida aparentelor, implica dupa cum am vazut un efort considerabil), o face vulnerabila ca metoda de acoperire a distantelor dintre membrii unei comunitati. Astazi distantele dintre oameni nu se mai acopera prin scrisori groase", ci prin media, in esenta prin aparate care pot fi deschise" printr-o simpla apasare de buton. Sinteza sociala nu mai e astazi o chestiune de carte, ci de navigare" pe ecrane, fara riscuri si fara efort.Proiectul umanist pe care s-a intemeiat istoria Occidentului a luat astazi sfirsit. Locul dansului cu o carte l-a luat channel surfing-ul, zappajul", balansul pe internet, pe scurt dansul cu un ecran. In lupta" dintre carte si ecran, a decis fiinta lenesa a omului.Sa vorbesti despre carte ca despre o fiinta vie. Altminteri cum ai putea-o iubi?In fond, ginditi-va ce se intimpla cu cartile: le dorim, le avem, ne bucuram de ele, ne plictisesc, le parasim, le regasim, ne pierdem in ele, le ingropam numele in adincul nostru si, daca e nevoie, il uitam. Nu asa arata toate iubirile noastre?

Ion Costea 03/21/2020
„Când iubești puternic, găsești întotdeauna ceva nou în persoana iubită.” - Blaise Pascal

sus
Feedback Wishlist