Cand il citesc pe Remus, mi se reconfirma ceea ce vad la el si fata in fata. Are o rabdare aparte si un mod distinct de a asculta si observa lumea din jur, e relevant si pentru mine pe ce pune lupa ori ce alege sa decupeze din toata incalceala relatiilor dintre oameni, atunci cand acestia nu au "presiunea sa joace un rol". Desi diferit de la o povestire la alta, naratorul lui pare mereu obsedat si nedumerit despre cat si cum se produce apropierea fie dintre tata si fiu, fie dintre prieteni, pentru care pare sa aiba un cult special. Asta in timp ce hoinareste intr-un cadru realist, dar cumva si suprarealist, de Motru relocat in Mexic de catre un Salinger care se ascunde in Bucuresti, dupa ce a imprumutat un ochi de la Tarantino. Si dezvaluie un mic univers in care tot descopera bug-uri, simte ca ceva nu se pupa, ca ceva important ii scapa. Insa nu degeaba a citit atatea carti ori a vazut atatea filme, nu degeaba traieste pe pielea lui absurdul vietii cotidiene. Pentru ca dozajul prin care povesteste - fara a face risipa de cuvinte, cu umor si (auto)ironie - ne ofera un Boldea unic, autentic si proaspat. - Florin Lazarescu