Deixisul. Categorie lingvistica universala. Mod de exprimare in romana, franceza si maghiara

Deixisul concept relativ recent, cu o denumire preluata din greaca veche are un continut semantic complex si un inventar incluzand toate partile de vorbire de la substantiv si pand la interjectie fiecare cu rol deictic in grade diferite. Ele au fost cercetate in gramatica traditionala in mod separat, atat in capitolele de morfologie (de la forma la functie), cat si in cele de sintaxa (de la functie la forma de expresie) in sincronie sau diacronie. Reunirea lor in cadrul aceluiasi concept a fost determinata de orientarea, tot mai marcata, a lingvisticii moderne spre analiza vorbirii (parole in sens saussurian), pentru evidentierea rolului lor in procesul de comunicare, prin raportarea lor la actanti (emitator si receptor) si la situatia de comunicare. In aceasta viziune predominant pragmatica unitatile cu functie deictica se dovedesc a reprezenta elemente fundamentale si obligatorii ale vorbirii in toate tipurile de enunturi. Potrivit rolului lor in cursul schimbului de idei, al factorilor la care se raporteaza, al cadrului referential, ele au fost grupate de majoritatea cercetatorilor in urmatoarele tipuri: deixis personal (de rol), social, spatial, temporal, textual si gestual.

Un aspect de originalitate a lucrarii il constituie propunerea autoarei de a se deosebi, in cadrul pecarui tip de deixis, trei grade deictice si anume: gradul l, in care decodarea presupune cunoasterea cadrului deictic si relatia acestuia cu elemente nonverbale; gradulll, caracterizat prin coreferentialitate; gradul III, definit prin autoreferentialitate, decodarea putandu-se realiza numai prin apel la coordonatele deictice.

Clasificarea graduala urmareste sa puna in evidenta specificitatea si ponderea unitatilor deictice in cadrul procesului de comunicare. La trasaturile caracteristice ale deixisului semnalate in lucrarile de specialitate si anume aceea de unitate universala a limbajului, de semantism vid (in grade diferite) al unitatilor care il compun, autoarea adauga, in analiza ei, trasaturi noi menite sa rafineze si sa caracterizeze mai pregnant aspectul semantic al deicticitatii folosind o terminologie originala de tipul: puritate deictica, alunecarea, amalgamarea sau pierderea sensului deictic, ceea ce atesta efortul de regandire si de aprofundare a unui subiect nu dintre cele mai simple. O alta clasificare a unitatilor deictice propusa are drept criteriu gradul lor de specializare, exprimarea lor prin una sau mai multe componente semantice de acelasi tip sau de tipuri diferite, termeni izolati sau sintagme. - Prof Univ. Dr. Lucia Wald